Soarele îi uimește pe oamenii de știință. Ce se întâmplă cu steaua noastră?
Chiar și după secole de observații, Soarele încă îi poate surprinde pe oamenii de știință, mai ales că Ciclul solar 25, așa cum îl numesc astronomii, este în plină desfășurare.
Activitatea solară, pe care experții în meteorologie spațială o măsoară prin numărul de pete solare vizibile, crește și scade în cadrul unui ciclu.
Activitatea solară, pe care experții în meteorologie spațială o măsoară prin numărul de pete solare vizibile, crește și scade în cadrul unui ciclu care durează aproximativ 11 ani.
Noul ciclu al Soarelui este de aproximativ doi ani și ar trebui să atingă punctul maxim în jurul anului 2025, deși se așteaptă ca ciclul 25 să fie mai puternic decât predecesorul său, se preconizează totuși că va fi mai slab decât media.
„Există câteva previziuni conform cărora ciclul 25 ar putea fi puternic”, a declarat pentru Space.com Mark Miesch, observator al vremii spațiale la Universitatea Colorado Boulder.
Noul ciclu al Soarelui ar atinge punctul maxim în jurul anului 2025
Intensitatea ciclului 25 ar putea părea mai mare decât se aștepta. Această activitate aparent ridicată se datorează în parte faptului că ciclul a început cu aproximativ șase luni mai devreme decât anticipaseră oamenii de știință – o diferență naturală, potrivit lui Miesch, care a declarat că acest ciclu se încadrează încă în limitele celor mai multe previziuni.
Tendințele actuale indică faptul că Soarele va avea aproximativ 125 de pete solare atunci când ciclul 25 va atinge apogeul, mai mult decât cele 115 pete solare vizibile la vârful ciclului 24, dar mult mai puțin decât cele 180 ale ciclului 23, care a atins vârful în martie 2000.
În plus, vârful ciclului 25 va avea loc probabil în același timp cu eclipsa totală de Soare din aprilie 2024.
Urmărind Soarele, astronomii speră să obțină mai multe cunoștințe despre tendințele pe termen lung care ar putea determina aceste cicluri.
Vârful ciclului 25, concomitent cu eclipsa totală de Soare
Chiar dacă oamenii de știință au realizat o înregistrare continuă a ciclurilor solare până la jumătatea secolului al XVIII-lea, cu date ocazionale cu mult înainte de această dată, astronomii încă nu știu foarte multe despre modul în care ciclurile solare se schimbă și evoluează pe termen lung.
De exemplu, în ultimele patru cicluri solare, începând cu anii 1970, fiecare ciclu succesiv a avut un vârf mai slab decât cel precedent.
Dacă ciclul solar 25 se dovedește a fi mai puternic decât predecesorul său, această tendință de slăbire s-ar încheia, susținând o idee numită ciclul Gleissberg. Această teorie susține că vârfurile ciclurilor devin mai puternice și apoi slăbesc într-o formă de undă care se repetă la fiecare secol.
Într-adevăr, ciclurile slabe recente par să imite ciclurile la fel de slabe de la începutul secolului XX și începutul secolului XIX, în timp ce ciclurile de la mijlocul secolului XX au fost deosebit de puternice.
Cu toate acestea, este prea devreme pentru ca oamenii de știință să ajungă la un consens în această privință, iar Soarele continuă să îi surprindă pe astronomi.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Megaracheta SLS de la NASA, văzută la răsăritul soarelui și de la bordul stației spațiale
O mișcare turbulentă misterioasă în atmosfera Soarelui, dezvăluită de inteligența artificială
O sondă spațială „a atins”, în premieră, Soarele. Este o performanță „cu adevărat remarcabilă”
O rocă misterioasă care orbitează Soarele pare să fi originat din apropierea Pământului