Efectul Dunning-Kruger. Ce este și de ce îl înțelegem greșit?
Efectul Dunning-Kruger este o pretinsă prejudecată în gândirea umană care ne determină să ne supraevaluăm abilitățile față de nivelul lor real.
Acesta este numit după psihologii sociali americani David Dunning și Justin Kruger.
Aceștia, de la sfârșitul anilor 1990, au condus o serie de investigații asupra capacității noastre de a ne autoevalua propria performanță la diferite sarcini, cum ar fi raționamentul logic, gramatica, inteligența emoțională și umorul.
Ce înseamnă Efectul Dunning-Kruger?
Potrivit rezultatelor celor doi, cu toții ne supraestimăm capacitatea de a reuși la anumite sarcini atunci când abilitățile noastre reale pentru acea sarcină sunt relativ scăzute și, în unele cazuri, ne subestimăm șansele de succes atunci când abilitățile noastre sunt mari, scrie Science Alert.
Această tendință de a supraestima, au descoperit ei, nu provine dintr-o evaluare greșită a abilităților altora, ci din lipsa de înțelegere a propriilor noastre abilități. Îmbunătățindu-ne capacitatea de a judeca acuratețea informațiilor, ne putem evalua mai bine propriile cunoștințe și ne putem estima propriile abilități într-un mod mai fiabil.
De ce înțelegem greșit acest efect?
Încă de la începuturile filosofiei occidentale, unul dintre semnele înțelepciunii a fost smerenia în cunoaștere. În cuvintele filozofului britanic Bertrand Russell din secolul al XX-lea, „cauza fundamentală a necazurilor din lumea modernă de astăzi este că proștii sunt încrezători, în timp ce cei inteligenți sunt plini de îndoială”.
Prin urmare, nu este o surpriză că efectul Dunning-Kruger ar fost adoptat atât de ușor ca bază pentru acest truism vechi. Rezultatele sunt adesea interpretate ca generalizări ale inteligenței de-a lungul unei linii de demarcație, între inteligent și prost, ca să spunem așa.
Efectul Dunning-Kruger este adesea interpretat greșit ca fiind un „exces de încredere în sine” sau ca un grafic care prezintă o încredere în sine la nivel de expert avută de incompetenți.
Dar investigațiile lui Dunning și Kruger se aplică mai puțin indivizilor și mai mult fiecărui domeniu de cunoaștere și fiecărei abilități în parte. Cu toții probabil ne supraestimăm capacitatea de a ne aminti sau de a identifica informații reale sau de a ne exercita o abilitate, deoarece performanța noastră reală în acea zonă scade sub quartila superioară.
Așadar, nu este vorba despre oameni „incompetenți”, ci despre majoritatea oamenilor din orice domeniu. Poți să ai un IQ ridicat, să știi tot ce trebuie să știi despre neurochirurgie și să fii totuși supus efectului Dunning-Kruger atunci când discutăm despre politică internă.
E posibil ca Efectul Dunning-Kruger să nu fie real?
Investigațiile recente cu privire la metoda folosită de Dunning și Kruger pentru a-și analiza datele au oferit motive ca rezultatele lor cu privire la puterea efectului să fie considerate suspecte, dacă nu chiar îndoielnice.
Producând grupuri de date într-un mod complet randomizat și apoi separând cifrele de testare și predicție în quartile (performanții de jos, cei cu performanțele de top și două părți de mijloc), așa cum au făcut și Dunning și Kruger, mai mulți cercetători au demonstrat că este posibil să fie obținute aceleași rezultate.
Aceasta, dar și alte critici, implică că efectul ar putea fi rezultatul unui artefact statistic numit „regresie către medie”, o consecință naturală a randomizării și a eșantionării repetate.
Acest lucru nu exclude un astfel de efect în anumite zone. Însă lasă destul loc pentru dezbateri asupra naturii conștientizării pe care o avem față de propriile noastre cunoștințe.
Însă chiar dacă efectul Dunning-Kruger ar fi în totalitate fals, sfatul de a trata totul cu un strop de îndoială rămâne valabil.
Vă recomandăm să citiți și:
Universul nu ar avea sens fără matematică. „Este mai puternică decât orice alt limbaj uman”
„Codul secret” din spatele unui tip crucial de memorie a fost dezvăluit
O nouă descoperire ciudată dezvăluie structurile creierului implicate în procesul de citire