Micile tardigrade pot alege un mijloc de transport mai neobișnuit, chiar dacă asta înseamnă moarte
Să călătorești pe un melc poate fi nu tocmai cel mai rapid mod de deplasare, dar este mai rapid decât mersul, asta dacă faci parte din familia tardigradelor.
Aceste animale cu opt picioare, aproape microscopice, mai sunt cunoscute și ca urși de apă sau purceluși de mușchi. Aceste organisme se folosesc de melci pentru a călători mai repede decât ar putea-o face pe cont propriu, arată un studiu.
Cu toate că folosirea melcilor a ajutat tardigradele să ajungă în diverse locuri, mucusul melcilor se poate dovedi adesea fatal pentru aceste minuscule organisme care fac autostopul, indică Science Alert.
Tardigradele au lungimi cuprinse între 0,05 și 1,2 milimetri și pot trăi în aproape orice loc de pe Pământ unde se găsește apă în stare lichidă: oceane, râuri și lacuri, mlaștini și licheni, dar și mușchii ce cresc pe suprafața pietrelor sau a copacilor.
Tardigradele pot trăi aproape oriunde se găsește apă
Acești mici „urși de apă” pot face față la unele condiții care ar fi fatale pentru cea mai mare parte a formelor de viață, precum temperaturi extreme, presiune mare, ultraviolete, în spațiu sau chiar lansate cu viteza unui proiectil. Acest lucru este posibil datorită unei caracteristici care poartă numele de anhidrobioză – eliminarea aproape completă a apei din organism.
În această formă deshidratată și strânsă, organismele pot supraviețui condițiilor aspre vreme de ani de zile. Unele dintre aceste organisme au supraviețuit înghețate vreme de 30 de ani, pentru ca mai apoi să poată fi resuscitate cu succes în 2016. Imediat după au început ciclul de reproducere.
Cercetătorii au descoperit de curând că aceste organisme pot fi cărate de melci, cu care coabitează. Cu toate că micro-organismele pot merge sau înota, micile loc picioare nu se pot deplasa pe distanțe mari. Astfel, că atunci când este în căutarea unui nou mediu are nevoie de ajutor din afară, cum ar fi curenții de aer, apele curgătoare sau un animal gazdă care să fie suficient de umed pentru a putea menține în viață călătorul.
Melcii sunt folosiți uneori ca mijloc de transport de cătrre tardigrade
Se cunosc prea puține despre cum interacționează aceste organisme cu melcii, dar pentru că adesea urșii de apă trăiesc alături de melcii de uscat – despre care se cunoaște că sunt umezi – cercetătorii au ajuns să creadă că aceștia din urmă pot fi „mijloace perfecte de transport” – conform unui studiu publicat pe 14 aprilie în Scientific Reports.
„Verificarea literaturii disponibile, ne-a dus la concluzia că acest domeniu era aproape neexplorat”, spun Zofia Książkiewicz-Parulska, profesor asistent la Institutul pentru Biologia Mediului din cadrul Universității Adam Mickiewicz, Polonia, dar și Milena Roszkowska, doctorandă la Departamentul de Bioenergetică al aceleiași universități și autoare ale studiului.
Singurele cercetări anterioare pe acest subiect – de acum mai bine de 55 de ani – descriu unele observații ale acestor organisme care călătoreau în intestinele melcilor după ce erau mâncate de aceștia, apoi ieșind în fecalele acestor moluște.
Testarea teoriei autostopistului
Pentru testarea acestei teorii, autorii au strâns melci din familia Cepaea nemoralis și tardigrade din familia Milnesium inceptum. Cele două specii au coexistat într-un habitat terestru de-a lungul Europei vestice, ambele fiind active în condiții de umiditate. Cochiliile melcilor măsurau undeva la 22 milimetri în diametru, ceea ce făceau din aceste moluște candidații perfecți pentru micile organisme călătoare.
În experimentele efectuate de echipa de cercetători, aceștia au trimis melci târându-se prin picături de apă și peste bucăți de mușchi care conțin tardigrade, pentru a vedea câți „purcei” vor ridica melcii. Organismele au urcat rapid pe trupurile umede ale melcilor. Aceștia din urmă au transportat 38 de astfel de organisme din picăturile de apă și 12 din mușchi.
În unele experimente, cercetătorii au înconjurat mediul umed al acestor organisme cu bariere fizice. În astfel de condiții, singurele tardigrade care au depășit bariera cu ajutorul melcilor.
Părțile mai puțin bune ale acestui mijloc de transport
Mucusul umed care acoperă melcii se poate dovedi fatal pentru tardigrade, o dată ce se usca pe trupurile acestora. Doar o parte dintre aceste organisme acoperite cu mucus uscat – cam 34% – au mai putut fi resuscitate după 24 de ore. Mucusul melcilor este compus în cea mai mare parte din apă, dar se usucă rapid, lucru care se poate constitui în complicații pentru micii „purceluși”.
Alte forțe pot transporta organismele mult mai departe decât o fac melcii. Studiile anterioare au arătat că rafalele de vânt înghețate pot muta aceste organisme pe distanțe mai mari de o mie de kilometri. Cu toate acestea, tardigradele care sunt purtate de vânt pot ajunge în unele locuri nu tocmai ospitaliere pentru acestea.
O călătorie cu melcul poate fi o soluție mai bună pentru ca autostopistul să ajungă într-un mediu ceva mai apropiat de cel de pornire. Este nevoie însă de mai multe studii pentru a vedea dacă și ouăle acestor organisme pot face „autostopul”.
Vă mai recomandăm și:
Acești melci se decapitează singuri și apoi își regenerează un corp nou-nouț
De unde provin, de fapt, moluştele uriaşe descoperite în ultimii ani în Volga