Există oare cu adevărat timpul? Răspunsul la această întrebare poate părea evident. Bineînțeles că există. De aceea există calendarul sau ceasul. Cu toate acestea, fizicienii au altă părere.
Evoluțiile din fizică sugerează că inexistența timpului este o posibilitate deschisă, pe care ar trebui să o luăm în serios.
De aproximativ un secol, am explicat Universul cu ajutorul a două teorii fizice de mare succes: relativitatea generală și mecanica cuantică.
Mecanica cuantică descrie modul în care funcționează lucrurile în lumea incredibil de mică a particulelor și a interacțiunilor dintre particule. Relativitatea generală descrie imaginea de ansamblu a gravitației și a modului în care se mișcă obiectele.
Ambele teorii funcționează extrem de bine în felul lor, dar se crede că cele două teorii sunt în conflict una cu cealaltă. Deși natura exactă a conflictului este controversată, oamenii de știință sunt în general de acord că ambele teorii trebuie înlocuite cu o nouă teorie, mai generală.
Potrivit Phys.org, fizicienii doresc să producă o teorie a „gravitației cuantice” care să înlocuiască relativitatea generală și mecanica cuantică, captând în același timp succesul extraordinar al celor două. O astfel de teorie ar explica modul în care funcționează imaginea de ansamblu a gravitației la scara miniaturală a particulelor.
Se pare că producerea unei teorii a gravitației cuantice este extraordinar de dificilă.
O încercare de a depăși conflictul dintre cele două teorii este teoria corzilor. Aceasta înlocuiește particulele cu unele corzi care vibrează în 11 dimensiuni.
Cu toate acestea, teoria corzilor se confruntă cu o altă dificultate. Teoriile corzilor oferă o serie de modele care descriu un Univers asemănător în linii mari cu al nostru și nu fac cu adevărat predicții clare care să poată fi testate prin experimente pentru a afla care este modelul corect.
În anii 1980 și 1990, mulți fizicieni au devenit nemulțumiți de teoria corzilor și au venit cu o serie de noi abordări matematice ale gravitației cuantice.
Una dintre cele mai proeminente este gravitația cuantică cu bucle, care propune că structura spațiului și a timpului este formată dintr-o rețea de bucăți discrete extrem de mici, sau „bucle”.
Unul dintre aspectele remarcabile ale gravitației cuantice cu bucle este că pare să elimine complet timpul.
Gravitația cuantică cu bucle nu este singura care elimină timpul. O serie de alte abordări par, de asemenea, să elimine timpul ca aspect fundamental al realității.
Așadar, știm că avem nevoie de o nouă teorie fizică pentru a explica Universul și că această teorie ar putea să nu includă timpul.
Să presupunem că o astfel de teorie se dovedește a fi corectă. Ar rezulta că timpul nu există? Este complicat și depinde de ce înțelegem prin existență.
Prin urmare, dacă nu putem găsi o explicație bună a modului în care apare timpul, nu este clar că putem presupune pur și simplu că timpul există.
Întreaga noastră viață este construită în jurul timpului. Dar ce rost are să acționăm pentru a aduce o schimbare în viitor când, într-un sens foarte real, nu există un viitor pentru care să acționăm?
Descoperirea faptului că timpul nu există ar părea să aducă întreaga lume la un punct mort. Astfel, în timp ce fizica ar putea elimina timpul, ea pare să lase intactă cauzalitatea: sensul în care un lucru poate determina un altul.
Poate că ceea ce ne spune fizica, atunci, este că, de fapt, cauzalitatea și nu timpul este caracteristica de bază a Universului nostru.
Cel puțin așa susțin Kristie Miller, Jonathan Tallant și Samuel Baron în noua lor carte. Aceștia sugerează că descoperirea faptului că timpul nu ar exista, ar putea să nu aibă niciun impact direct asupra vieții noastre, chiar dacă propulsează fizica într-o nouă eră.
Universul nostru se va destrăma? NASA lansează o misiune pentru a afla
Cum „s-au aprins” luminile din Univers? O nouă simulare răspunde la această întrebare
Un experiment ar putea confirma cea de-a cincea stare a materiei din Univers