Diferențe cerebrale legate de autism la bebelușii din uter pot dezvălui dacă un copil este expus riscului de a dezvolta această boală mai târziu în viață, sugerează cercetările timpurii.
Un studiu mic, pe 39 de fetuși, a constatat că, până la 25 de săptămâni de gestație, anumite regiuni ale creierului arătau diferit la copiii nenăscuți care au fost diagnosticați ulterior cu autism, spre deosebire cu cei care nu au fost diagnosticați cu această afecțiune, scrie Live Science.
Mai exact, scanările RMN prenatale au arătat că lobul insular (care poate avea un rol în conștientizarea perceptivă, comportamentul social și luarea deciziilor) avea un volum mai mare la bebelușii care ulterior erau diagnosticați cu autism, în comparație cu lobii insulari ai copiilor care nu au fost diagnosticați cu această boală.
De asemenea, copiii din grupul cu autism au avut în scanările prenatale un volum mai mare într-o regiune a creierului numită amigdala, o constatare care se potrivește cu rezultatele anterioare care arată amigdale mai mari la copiii mici cu autism.
„Aceste rezultate arată clar că trebuie să ne concentrăm asupra acestor regiuni promițătoare ca potențiali biomarkeri și să aflăm motivul acestor diferențe cerebrale legate de autism”, a declarat Alpen Ortug, cercetător postdoctoral la Spitalul General din Massachusetts, Harvard Medical School.
Descoperirile se adaugă la un număr tot mai mare de dovezi că procesele implicate în autism pot începe devreme în dezvoltare, au spus cercetătorii.
Cu toate acestea, sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a confirma concluziile, care au fost prezentate pe 5 aprilie la întâlnirea Experimental Biology (EB) 2022 din Philadelphia. Studiul nu a fost încă publicat într-un jurnal evaluat de colegi.
Tulburarea de spectru autist (ASD) este o tulburare de dezvoltare care afectează modul în care o persoană comunică, interacționează social, învață și se comportă, potrivit Institutului Național de Sănătate (NIH) din SUA.
Detectarea precoce și tratarea autismului pot îmbunătăți considerabil rezultatele pentru pacienți, conform NIH. Dar în prezent, cel mai timpuriu moment în care autismul poate fi diagnosticat în mod fiabil este de aproximativ 18 luni, au spus cercetătorii.
Studiile anterioare au descoperit diferențe cerebrale la sugarii care dezvoltă autism. De exemplu, un studiu publicat pe 25 martie în The American Journal of Psychiatry a constatat că amigdala poate crește prea repede la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 luni pentru a putea fi diagnosticați cu autism.
În noul studiu, cercetătorii au examinat dacă scanările prenatale ale creierului ar putea ajuta la identificarea potențialilor markeri ai autismului chiar înainte de naștere. Ei au analizat 39 de scanări RMN cerebrale la fetuși, care au fost efectuate la Spitalul de Copii din Boston.
Scanările RMN au fost efectuate inițial deoarece fetușii erau suspectați că au o tulburare de dezvoltare pe baza rezultatelor ecografiei, dar ecografiile nu au fost suficiente pentru a confirma diagnosticul, a spus Ortug.
Dintre acești pacienți, nouă copii au fost diagnosticați ulterior cu autism, iar 20 de copii au avut o dezvoltare tipică. Zece dintre copii nu aveau autism, dar aveau alte afecțiuni de sănătate, cum ar fi tulburări de dezvoltare care afectează sistemul cardiovascular. Scanările RMN au fost analizate retrospectiv, adică după ce au fost diagnosticați copiii.
Cercetătorii au folosit o metodă de programare pe computer pentru a segmenta scanările creierului în diferite regiuni și apoi au comparat regiunile segmentate dintre diferitele grupuri.
Ei au găsit cele mai mari diferențe în lobul insular, cu volume semnificativ mai mari în grupul cu autism, comparativ cu celelalte grupuri. Această constatare este în acord cu studiile anterioare care au descoperit modificări în lobul insular la adulții cu autism și sugerează că aceste modificări pot începe în uter, au spus cercetătorii.
Un studiu publicat în ianuarie 2022 în jurnalul Brain, care a examinat ecografii prenatale, a constatat că copiii care au dezvoltat autism aveau mult mai multe șanse de a avea anomalii la inimă, rinichi și cap, în comparație cu copiii care nu au dezvoltat autism.
Însă diferențele din lobul insular ar putea „să nu fie specifice autismului; au fost raportate și la pacienți cu alte tulburări mintale”, precum tulburarea bipolară, spune dr. Eugene Arnold, de la Centrul Medical Wexner al Universității de Stat din Ohio, care nu a fost implicat în noul studiu.
În plus, studiul a fost retrospectiv și a implicat copii cărora li s-a efectuat RMN pentru o altă posibilă problemă, deci nu sunt reprezentativi pentru populația generală.
Ortug a fost de acord că sunt necesare studii suplimentare, mai mari, pentru a confirma concluziile. Dacă RMN-urile fetale devin o examinare mai de rutină în timpul sarcinii, așa cum sunt ultrasunetele în prezent, ele ar putea fi folosite pentru „a determina dacă există o probabilitate crescută de tulburare de spectru autist”, a spus Ortug.
„Deocamdată, deoarece RMN-urile fetale nu sunt frecvente dacă nu există nicio indicație clinică, rezultatele noastre sunt promițătoare pentru comunitatea de cercetare, mai degrabă decât pentru clinici”, a concluzionat Ortug.
Vă recomandăm să citiți și:
Legătura dintre stres, metabolism și obezitate. Ce au descoperit, în premieră, cercetătorii?
Care este cel mai bun aliment pentru memorie potrivit științei?
Demența și mediul schimbător. Dificultățile cu care se confruntă cei afectați
Legătura neștiută dintre ritmul circadian, metabolism și dependență