Harta simțurilor noastre poate identifica originile durerii

O investigație, privind modul în care celulele nervoase umane diferă de celulele animale, a oferit cercetătorilor de la Centrul pentru Studii Avansate asupra Durerii (CAPS) al Universității Texas indicii importante în căutarea unor tratamente mai eficiente pentru durerea cronică.

Echipa analizează originile modului în care durerea este generată de nociceptoare, celulele nervoase care detectează durerea, în neuronii ganglionilor dorsali umani (DRG).

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

În plus, deoarece ARNm este o copie monocatenară a unei gene care poate fi tradusă în proteine, descoperirile le oferă neuroștiințelor o înțelegere mult mai bună a genelor care sunt exprimate în neuronii DRG. De asemenea, studiul întărește valoarea studierii țesuturilor umane – spre deosebire de celulele animale – în căutarea tratamentelor pentru durere.

Neuronii DRG sunt celule nervoase specializate, grupate în apropierea bazei coloanei vertebrale. Până acum s-au realizat foarte puține cercetări pe aceste celule la oameni, din cauza disponibilității reduse a acestora pentru analizare.

Cum apare durerea cronică la oameni?

„În cadrul studiului, am avut acces la țesuturi DRG de la donatori umani, achiziționate special pentru cercetare”, a declarat Stephanie Shiers, cercetător științific în domeniul neuroștiințelor și co-autor al studiului, publicat în Science.

Cercetările anterioare au demonstrat în linii mari că există diferențe semnificative între nociceptorii de la șoareci și cei de la oameni. Lucrarea a explicat și de ce tratamentele propuse pentru durere care au succes la șoareci eșuează la oameni.

„Noua lucrare reprezintă următorul pas, demonstrând în mod clar amploarea profundă a acestor diferențe”, a declarat Ted Price, co-autorul lucrării. „Un întreg set de nociceptoare pe care mulți oameni le studiază la șoareci pur și simplu nu se găsesc la om. Există subtipuri la oameni care nu există nici măcar la primate.”

Pentru a trasa profilul întregii activități genetice dintr-o mostră de țesut DRG, echipa a folosit o tehnică avansată numită transcriptomică spațială, care are capacități îmbunătățite în comparație cu secvențierea ARN-ului dintr-o singură celulă.

Noi terapii pentru combaterea durerii

„Transcriptomica spațială ne permite să depășim dimensiunea mare a acestor neuroni și să vedem cu un grad de certitudine unde și cum este exprimată o genă în nociceptorii umani”, a declarat Dr. Diana Tavares-Ferreira, de asemenea co-autor.

Prin descrierea tipurilor de neuroni prezenți în DRG uman și prin detalierea expresiei genelor acestora, echipa are o imagine mult mai bună a funcțiilor fiziologice ale fiecărei gene, a spus Price, potrivit TechnologyNetworks.

Descoperirile ar putea permite oamenilor de știință să exploreze modul în care orice tip de celulă ar putea interacționa cu orice neuron din sistemul nervos periferic uman.

„Acum suntem capabili să abordăm dezvoltarea terapiei durerii într-un mod mai specific și să ne gândim la modul în care durerea cronică apare la oameni într-un mod diferit”, a spus Price.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Care este legătura între mâncare și durere? Indiciile sunt în creier

Poți simți durerea în vise?

Regatul Unit schimbă legislația: Caracatițele, homarii și crabii sunt ființe conștiente, capabile să simtă durere și plăcere

De ce simțim o durere atât de intensă atunci când ne lovim cotul?