Psihopatia ar putea să nu fie o tulburare mintală, ci cu totul altceva. Iată ce spune un studiu recent

Pentru mai bine de jumătate de secol, trăsăturile antisociale de personalitate pe care le asociem cu psihopatia – precum lipsa remușcărilor, agresivitatea și lipsa de preocupare pentru binele celorlalți – au fost asociate cu afecțiuni ale minții.

Linia dintre trăsăturile folositoare și cele „stricate” poate fi încețoșată în biologie, lăsând liberă posibilitatea ca ceea ce acum este considerată a fi o dereglare, cândva să fi fost un mecanism de selecție naturală, indică Science Alert.

Ar putea fi periculos să considerăm că oamenii antisociali ar fi putut beneficia de pe urma evoluției. Acele trăsături alternative care îi fac atât de dezagreabili pe psihopați le pot foarte ușor oferi un avantaj într-o lume în care competiția pentru resurse este dură.

Caracterul antisocial a ajutat în evoluție?

O echipă de cercetători canadieni au explorat aceste posibilități în cadrul unui studiu care a fost publicat în Evolutionary Psychology. Aceștia susțineau faptul că psihopatiei îi lipsește un anumit element al dezordinii, așa că ar trebui să fie considerată mai mult ca o funcție operațională.

Concluzia acestora s-a bazat pe analizarea cercetărilor existente și care conțineau măsurători valide ale psihopatiei, alături de detalii privitoare la mâna dominantă a unui individ. Cu toate acestea, corelarea celor două aspecte reprezintă unele concepte învechite ale vremurilor de început ale psihologiei criminalistice.

Istoric, legătura dintre un individ care este stângaci și o personalitate „sinistră” era oarecum forțată. Modelele inițiale de afecțiuni mintale și sociabilitate plasau mâna dominantă a unui individ ca semn al degenerării acestuia.

Natură versus educație

În centrul tuturor aceste aspecte poate să fie plasată problematica conceputului de natură versus educație („nature vs. nurture”). Genetica se pare că joacă un rol important în stabilirea mâinii dominante, ba chiar unul complicat. Influențele culturale pot determina preferințele unui individ asupra mâinii pe care o folosește, permițându-i acestuia accesul în cadrul comunităților „dreptace”.

Stresul, alimentația sau expunerea la poluare încă din pântecul mamei pot condiționa moștenirea genetică a cuiva pentru alegerea unei mâini dominante. De vreme ce autorii studiului nu au găsit unele dovezi clare care să lege psihopatia de predominanța folosirii unei anumite mâini, s-ar putea presupune că dezvoltarea indivizilor nu a fost neapărat afectată de mediu prea mult.

Apare astfel posibilitatea ca oricare gene care ar fi implicate în procesul evolutiv, oferă ceea ce oamenii de știință numesc „strategie alternativă a istoriei vieții”, pentru aceia care le moștenesc.

Tulburarea de personalitate antisocială

Geamănul clinic al psihopatiei, tulburarea de personalitate antisocială a fost recunoscută oficial în cadrul celei de-a doua ediții a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-II) din 1968. Chiar și după mai multe revizii și modificări, această tulburare a rămas prinsă în manual.

Dacă vom continua să privim psihopatia ca pe o dezordine în viitor, depinde de o multitudine de factori, printre care și rezultatele unor studii precum acesta. Indiferent de cum privim tulburările precum tulburarea de personalitate antisocială, psihopatia poate juca un rol în comportamentele care distrug bunăstarea multora.

Înțelegerea mai în profunzime a modului de funcționare a acesteia și a modului în care îi putem ajuta pe cei afectați poate reprezenta un răspuns de pe urma căruia să beneficiem cu toții.

Vă mai recomandăm și:

Ai o pisică psihopată? Cercetătorii au realizat un chestionar pentru a afla răspunsul

Oamenii de știință de la MIT au creat primul algoritm de inteligență artificială psihopat

Există o legătură genetică între riscul de schizofrenie și suprafața creierului?

Femeile sunt mai atrase de bărbaţii cu trăsături de psihopaţi. Care este motivul