Nepotul lui Jacques Cousteau are un plan îndrăzneț. Vrea să construiască o rețea subacvatică de stații de cercetare
Fabian Cousteau are o viziune despre cum oamenii vor putea trăi și lucra în oceane. El își imaginează că șederile îndelungate sub apă pot fi create prin construcția unor habitate subacvatice, similare cu locuințele.
Aceste habitate pot avea galere, bucătării, spații de lucru și sectoare pentru dormit. Și desigur, vor exista ferestre sau puncte panoramice către lumea de afară, dar și o ușă la intrare de forma unui bazin lunar. Astfel s-ar realiza cu ușurință accesul în locuință, precizează Popular Science.
Proiectul poartă denumirea de Proteus și va fi omologul marin al Stației Spațiale Internaționale, fiind ocupat de acvanauți ca omologi ai astronauților. Ideea este una care a tot circulat în ultima vreme, dar în curând ar putea să și prindă viață.
Proteus Ocean Group, o companie privată care s-ar ocupa cu administrarea complexului a semnat un contract de inginerie, achiziții și construcții cu o firmă care are expertiză în crearea vaselor hiperbarice sub presiune din medii oceanice. Mare parte din tehnologiile explorate în conceptul Proteus sunt similare cu cele experimentate în tehnologiile spațiale.
O „Stație Spațială Internațională” a oceanelor
Prima unitate va fin instalată în largul Curacao, o insulă la nord de Venezuela, într-o zonă marină protejată, la aproximativ 18 metri adâncime. Echipa caută și alte locuri suplimentare în zona Europei și Statelor Unite pentru viitoare astfel de stații – pentru că scopul lor este acela de a crea o întreagă rețea.
Deja au finalizat o cartografiere 3D a fundului mării din zona care îl va găzdui pe Proteus. „Am realizat o cartografiere 3D a fundului mării, lucru care în sine a fost destul de complicat având în vedere starea generată de COVID-19. Am împărtășit deja hărțile cu Fundația Caraibiană pentru Cercetarea și Managementul Biodiversității, dar și cu guvernul din Curacao”, spune Cousteau, nepot al marelui explorator Jacques Cousteau.
Vor începe faza de proiectare a construcției fațadei în aprilie și construiască pre-fabricatele fie la finalul lui 2022, fie al începutul lui 2023. Dacă totul decurge conform planurilor, Proteus, alături de o stație de satelit de adâncime, vor fi instalate subacvatic până la finele lui 2025. O stație de control pe sol va fi construită în paralel.
Perspective noi pentru viitor
Pentru a înțelege modul în care această construcție ar putea fi utilă pentru cercetătorii care într-o zi ar putea locui acolo, trebuie să înțelegem care sunt elementele care o separă de tehnologiile oceanice tradiționale, precum un submarin. „Este cât se poate de diferită de un submarin, este un balon”.
Proteus și stația de adâncime nu vor fi din punct de vedere tehnic vase sub presiune”, comentează Cousteau. „Presiunea ambientală din interior va fi identică cu cea de afară. Un vas sub presiune presupune o diferențiere în presiune”.
El compară procesul cu o cutie pe care o întorci invers și mai apoi încerci să o împingi în apă. O bulă de aer se va forma în interior, iar apa nu va intra pentru că presiunile din exterior și cele din exterior sunt în echilibru. Acest lucru ar fi util pentru exploratorii care ar ocupa un astfel de loc pentru că nu ar trebui să ajusteze mereu presiunile.
Ceea ce propune Proteus nu este o idee nouă. De fapt, bunicul lui Cousteau a fost unul dintre pionierii habitatelor subacvatice, încă din anii 1960. Muzeul de Istorie a Scufundărilor estimează că au fost construite pe fundul mării peste 60 de habitate, cu toate că majoritatea au fost abandonate sau lăsate în paragină.
Ultimul dintre acestea este Aquarius, localizat în Cheiul Floridei la o adâncime de 18 metri, care încă este folosit pentru antrenamentele astronauților sau diverse misiuni.
Unele specificații ale ultimei stații subacvatice de cercetare
Inițial, Aquarius a reprezentat un proiect comun între Administrația Națională Oceanică și Atmosferică și Marina Statelor Unite ale Americii. Dar de vreme de a fost pusă în aplicare în 1986, a fost cedată Universității Internaționale Florida. Aquarius este compus dintr-un sistem în trei părți: un habitat care conține laboratorul și spațiile de locuit, o geamandură de susținere a vieții care transmite comunicațiile la țărm și o fundație de 120 de tone care ține habitatul la fundul apei.
Dincolo de instrumentele științifice, laboratorul mai are calculatoare conectate la rețea, internet, telefoane, radio și echipament de video-conferință. „Un laborator subacvatic ne oferă posibilitatea de a sta sub apă pentru perioade mai mari de timp”, spune Cousteau.
Un scafandrul normal poate coborî la o adâncime de 18 metri unde poate sta pentru aproximativ o oră. Din cauza schimbărilor rapide de presiune gazele dizolvate din corp pot forma bule care să obstrucționeze circulația sângelui sau să cauzeze alte complicații medicale. Acesta este și motivul pentru care scafandrii trebuie să aștepte chiar și o zi de la ultima scufundare înainte să poată zbura.
Chiar dacă utilă, Aquarius este veche
Saturația de adâncime permite corpului să se obișnuiască cu variațiile de presiune și să stea sub apă pentru perioade mai mari de timp. Atunci când scafandrii sunt pregătiți să iasă la suprafață, ei trec printr-un proces de decompresie când presiunea din jurul lor este calibrată treptat.
„Ne-am scufundat de la 8 până la 12 ore pe zi în timpul misiunii pe Aquarius din 2014 și asta datorită darului timpului situat pe fundul apei”, spune Cousteau. „Am putut efectua cercetări științifice care ar fi durat trei ani de zile. în doar 31 de zile”.
Dar Aquarius are 35 de ani. „Este un dinozaur. Iar spațiul este foarte limitat”, continuă Cousteau. „Obișnuiesc să glumesc că este ca și cum ai trăi într-un studio alături de alți cinci colegi de cameră”. Interiorul habitatului are 400 metri pătrați și o capacitate de șase persoane. Planurile pentru Proteus sunt de 4000 de metri pătrați și 12 ocupanți.
Cousteau vrea să mai adauge și o serie de alte dotări, cum ar fi o stație de andocare pentru submarine sau un hangar, „similar cu garajul unei locuințe”. Garajul de acest gen ar putea să fie folosit și pentru lansarea unor vehicule autonome de cercetare care că colecteze date din zona Caraibe. Apoi, acestea pot reveni la Proteus pentru întreținere și transferul de date.
Planul pentru Proteus
Similar cu Stația Spațială Internațională, Proteus va fi o construcție modulară, ceea ce înseamnă că va funcționa pe principiul pieselor de lego, putând fi asamblat și dezasamblat sau modificat ulterior. Cu toate acestea, spre deosebire de SSI, nu va fi o instalație ermetică, sigilată.
„Vom avea posibilitatea de a ține pasul cu cerințele viitoare, cu tehnologiile care sunt într-o continuă evoluție”, completează Cousteau. „Poți continua cu îmbunătățirea infrastructurii interne în același timp cu cea externă”.
Curacao este poziționat pe un munte subacvatic. Topografia subacvatică are un unghi mediu de înclinație de 45 de grade. Dacă locația este potrivită, ar putea oferi habitatului acces la o varietate de ecosisteme, de la un recif de corali la adâncimile „zonei crepusculare”.
„Vrem un loc care să fie propice cercetării, dar și ales inteligent din punct de vedere ingineresc, lucru care nu este atât de greu. Și mai vrem să fie în apropiere de centrul de control al misiunii”, adaugă Cousteau. „Lucrăm alături de guvernul din Curacao și Carmabi pentru a identifica cu precizie zona cea mai bună”.
Perspective tehnice și inginerești pentru Proteus
Componentele principale vor fi împrumutate din tehnologiile trecute care și-au dovedit eficiența în habitatele anterioare. Vor exista laboratoare umede, camere sub presiune pentru decompresie, o cameră de transmisiuni, o grădină hidroponică, spații de dormit mult mai mari și un sistem de conectare între Proteus și sistemul de control de suprafață, respectiv cu habitatul tip satelit de mare adâncime.
Instalația de control a misiunii de la suprafață va găzdui infrastructură precum laboratoare uscate și camere de monitorizare a sănătății, iar legătura cu Proteus va avea capabilități de transmisie de tip 16K, energie suplimentară, sistem de răcire, sistem de menținere a vieții, apă proaspătă și sisteme de oxigenare.
Ca variantă de rezervă, Proteus va beneficia de sisteme secundare subacvatice care pot asigura necesarul vreme de mai mute săptămâni în cazul în care legătura cu suprafața este tăiată. Centrul de control va putea oferi asistență de la suprafață, prin intermediul bărcilor, submarinelor sau vehiculelor subacvatice autonome.
Un alt aspect important este legat de alimente și alte utilități. Chimia funcționează diferit la trei atmosfere. Chiar și săpunul poate fi toxic la presiunea aceea. Mai mult decât atât, există riscuri crescute de incendii datorate respirației sub presiune. Aici este zona în care Proteus poate împrumuta inovații și soluții tehnice din tehnologia spațială.
Habitat alimentat cu energie regenerabilă
Cousteau intenționează ca Proteus să fie alimentat cu energie regenerabilă. „Mi-ar plăcea să pot privi spre alte surse de energie, cum ar fi cea solară sau eoliană. De exemplu, energia oceanică termală este o variantă acceptabilă, deși nu a fost implementată până acum la scară largă”.
Mirijam Furth, profesor de inginerie oceanică la Universitatea Texas A&M nu are nici o îndoială că Proteus va putea atinge obiectivele propuse până în momentul în care se vor clarifica toate aspectele legate de finanțare. Nu va fi ieftin deloc, Forbes estimează prețul construcției la 135 milioane de dolari. Habitatul beneficiază de finanțare privată, dar și din partea Centrului de Învățarea Oceanică Fabien Cousteau.
Proiectul Proteus deschide calea pentru noi explorări viitoare, dar și pentru ceea ce am putea numi o „economie albastră”. Termenul cuprinde interesul pentru interesul tot mai mare manifestat față de acvacultură, energia valurilor sau tehnologii asociate desalinizării.
Vă mai recomandăm și:
Cea mai mare erupție subacvatică înregistrată vreodată a dus la apariția unui nou vulcan uriaș
Oceanele sunt mai calde decât au fost vreodată, avertizează specialiștii
Rechinul de Groenlanda, gigantul toxic și aproape orb din adâncurile reci ale oceanelor