Mișcarea turbulentă din interiorul atmosferei Soarelui ar putea fi prezisă cu exactitate de o rețea neuronală nou dezvoltată.
Alimentat doar cu date privind temperatura și mișcarea verticală, colectate de la suprafața solară, modelul de inteligență artificială a putut identifica mișcarea orizontală turbulentă sub suprafață. Acest lucru ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine procesele care generează exploziile și jeturile care erup din Soare.
„Am dezvoltat o nouă rețea neuronală pentru a estima distribuția spațială a vitezei orizontale, folosind distribuțiile spațiale ale temperaturii și vitezei verticale”, a scris o echipă de cercetători de la Observatorul Astronomic Național din Japonia.
„Acest lucru a dus la detectarea eficientă a caracteristicilor răspândite în spațiu. Rețeaua noastră a prezentat o performanță mai mare pe aproape toate scările spațiale, în comparație cu cele raportate în studiile anterioare.”
Fotosfera solară este regiunea atmosferei Soarelui care este denumită în mod obișnuit suprafața sa. Este cel mai de jos strat al atmosferei solare și regiunea în care își are originea activitatea solară.
În plus, suprafața fotosferei nu este uniformă. Este acoperită cu secțiuni înghesuite, mai deschise la mijloc și mai întunecate spre margini. Acestea se numesc granule și reprezintă vârfurile celulelor de convecție din plasma solară. Plasma fierbinte se ridică în mijloc și apoi coboară înapoi în jurul marginilor, pe măsură ce se deplasează spre exterior și se răcește.
Atunci când observăm aceste celule, putem măsura temperatura lor, precum și mișcarea lor, însă mișcarea orizontală nu poate fi detectată direct. Cu toate acestea, fluxurile la scară mai mică din aceste celule pot interacționa cu câmpurile magnetice solare pentru a declanșa alte fenomene solare. În plus, se crede că turbulențele joacă un rol în încălzirea coroanei solare, așa că oamenii de știință sunt dornici să înțeleagă exact cum se comportă plasma în fotosferă.
Astfel, cercetătorii au dezvoltat simulări ale turbulenței plasmei și au folosit trei seturi diferite de date pentru a antrena rețeaua neuronală. Ei au descoperit că, bazându-se doar pe datele privind temperatura și fluxul vertical, IA a putut descrie cu precizie fluxurile orizontale din simulări, care ar fi nedetectabile și pe Soarele real, notează Science Alert.
Cu toate acestea, deși a fost capabilă să detecteze fluxurile la scară largă, IA a avut probleme în a alege caracteristicile mai mici. Deoarece acuratețea turbulențelor la scară mică este crucială pentru unele calcule, rezolvarea acestui aspect ar trebui să fie următorul pas în dezvoltarea software-ului.
În plus, cercetătorii dezvoltă software-ul pentru a ajuta, de asemenea, la o mai bună înțelegere a turbulenței în plasmele de fuziune, o altă aplicație importantă pentru viitor.
Cercetarea a fost publicată în Astronomy & Astrophysics.
UY Scuti, cea mai mare stea observată vreodată. Soarele nostru nici nu se poate compara
„Soarele artificial” al Chinei a doborât un nou record mondial pentru fuziunea plasmei
Descoperire impresionantă în Egipt: un templu al Soarelui vechi de 4.500 de ani