Astrofizicienii au calculat pentru prima dată masa și dimensiunea inițială a unei galaxii pitice care a fost distrusă în urma unei coliziuni cu Calea Lactee în urmă cu miliarde de ani.
Reconstituirea galaxiei pitice originale, ale cărei stele străbat astăzi Calea Lactee într-un „curent de maree” stelară, îi va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă cum s-au format galaxii precum Calea Lactee și ar putea ajuta la căutarea materiei întunecate în galaxia noastră, potrivit Phys.org.
„Am efectuat simulări care iau acest flux mare de stele, îl dau înapoi cu câteva miliarde de ani și putem vedea cum arăta înainte de a cădea în Calea Lactee”, a declarat Heidi Newberg, profesor de fizică, astrofizică și astronomie la Institutul Politehnic Rensselaer.
Cu miliarde de ani în urmă, galaxia pitică și altele asemănătoare din apropierea Căii Lactee au fost atrase în galaxia mai mare. Forțele au deformat și, în cele din urmă, au sfâșiat galaxia pitică, întinzând stelele sale într-un curent de maree aruncat peste Calea Lactee.
Astfel de fuziuni sunt destul de frecvente, iar Newberg estimează că stelele absorbite în Calea Lactee reprezintă majoritatea stelelor din haloul galactic, un nor aproximativ sferic de stele care înconjoară brațele spiralate ale discului central.
Poziția și vitezele stelelor din fluxul mareic poartă informații despre câmpul gravitațional al Căii Lactee.
Reconstituirea galaxiei pitice este o sarcină de cercetare care combină date provenite din studii stelare, fizică și supercomputerul distribuit MilkyWay@Home al lui Newberg. Puterea sa mare de procesare face posibilă simularea distrugerii unui număr mare de galaxii pitice cu forme și dimensiuni diferite și identificarea unui model care se potrivește cel mai bine cu fluxul de stele pe care îl vedem astăzi.
Studiul, publicat în The Astrophysical Journal, estimează că masa totală a galaxiei originale ale cărei stele formează astăzi Orphan-Chenab Stream este de 2×107 ori mai mare decât masa Soarelui nostru.
Cu toate acestea, se estimează că doar puțin peste 1% din această masă este alcătuită din materie obișnuită, precum stelele. Se presupune că restul ar fi materie întunecată care exercită o forță gravitațională, dar pe care nu o putem vedea deoarece nu absoarbe și nu emite lumină.
Existența materiei întunecate ar explica o discrepanță între atracția gravitațională a masei materiei pe care o putem vedea și atracția mult mai mare, necesară pentru a explica formarea și mișcarea galaxiilor. Se estimează că atracția gravitațională exercitată de materia întunecată reprezintă până la 85% din materia din univers, iar fluxurile de maree ale stelelor care au căzut în galaxiile pitice ar putea fi folosite pentru a determina unde se află materia întunecată în galaxia noastră.
Corpuri planetare observate pentru prima dată în zona locuibilă a unei stele moarte
O nouă planetă a fost detectată în jurul stelei Proxima Centauri
Un studiu dezvăluie noi detalii despre sindromul ciudat care face ca stelele de mare să se topească