O gaură neagră stelară izolată este prima de acest fel detectată vreodată de oamenii de știință, arată un nou studiu.
Astronomii au descoperit pentru prima dată și măsurat masa unei găuri negre stelare. Studiile anterioare sugerau că în momentul în care stelele gigantice ajung la finalul vieții, acestea se sfârșesc în explozii catastrofale cunoscute ca supernove, iar miezurile dense ale acestora tind să se transforme în găuri negre.
Aceste stele suficient de mari pentru a crea găuri negre sunt estimate a fi una la o mie, ceea ce indică faptul că în Calea Lactee „ar trebui să fie undeva la 100 de milioane de găuri negre stelare” – așa cum atrage atenția Kailash Sahu, cercetător principal al studiului și astrofizician la Space Telescope Science Institute din Baltimore.
Găurile negre stelare, precizează Live Science, au de până la câteva ori masa Soarelui, spre deosebire de găurile negre supermasive care au masa de miliarde de ori mai mare ca a Soarelui.
Până acum, găurile negre stelare descoperite existau în sisteme binare, având ca parteneri stele neutronice. În opoziție, majoritatea acestui tip de găuri negre din Calea Lactee ar trebui să fie obiecte unice, a mai completat Sahu.
Cu toate acestea, „nimeni nu a putut observa o gaură neagră izolată”, spune Sahu. După cum ne dăm seama și din nume, acestea absorb întreaga lumină care cade în ele, motiv pentru care sunt dificil de reperat în întunericul spațiului.
Găurile negre sunt mult mai ușor de identificat în cadrul sistemelor binare, pe fondul interacțiunii cu partenerii acestora generând lumină sau unde gravitaționale. Pentru găurile negre stelare, acești parteneri sunt inexistenți, sens în care sunt destul de dificil de reperat.
Acum însă, cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble al NASA, oamenii de știință au descoperit o gaură neagră stelară la aproximativ 5.150 ani lumină de Pământ, în direcția centrului Căii Lactee.
„Acum știm că găurile negre izolate există”, mai spune Sahu. „Și acestea au mase asemănătoare cu cele aflate în sistemele binare. Probabil că există și multe altele.”
Cheia din spatele descoperirii este legată de forța câmpurilor gravitaționale, cum ar fi cele ale găurilor negre, ce pot depăși barierele spațiului și timpului. Astfel, acestea pot acționa asemeni unor lentile, fenomen cunoscut drept „lentilă gravitațională”.
Mai multe programe de cercetare monitorizează milioane de stele în fiecare noapte pentru a detecta astfel de evenimente. Cu cât este mai mare masa gravitațională a obiectului ceresc, cu atât prin fenomenul lentilei, strălucirea observabilă este mai de durată. De asemenea, găurile negre se presupune că sunt întunecate, așa că folosindu-se aceste două criterii, situația ar trebui să fie caracterizată de o durată crescută și să nu emită lumină.
Cu toate acestea, stelele cu mase mici și care se mișcă greoi reproduc oarecum aceste criterii. O metodă prin care se poate face distincția între cele două fenomene este prin cunoașterea faptului că o gaură neagră va devia lumina stelelor din fundal, suficient de mult pentru ca Telescopul Hubble să poată efectua măsurători.
Prin îmbinarea observațiilor făcute de acest telescop cu datele instrumentelor de la sol, cercetătorii au descoperit un eveniment de microlensare cu o durată de 270 de zile, denumit MOA-2011-BLG-191/OGLE-2011-BLG-0462. Acesta este foarte probabil să fi venit de la o gaură neagră izolată.
Cercetătorii au estimat că masa acesteia ar fi de 7,1 ori mai mare ca masa Soarelui și călătorește cu viteze de 162.000 kilometri pe oră. Asta sugerează că gaura neagră a fost impulsionată de explozia unei supernove care i-a dat și naștere.
O gaură neagră uriașă care „naște” stele, descoperită într-o galaxie din apropiere
Cea mai mică gaură neagră supermasivă a fost descoperită de astronomi
Un obiect misterios a supraviețuit întâlnirii cu o gaură neagră supermasivă. „Este senzațional!”
O explozie misterioasă din urmă cu 1.000 de ani ar putea fi un tip rar de supernovă