Mecanismul prin care oamenii detectează mirosurile neplăcute, identificat de cercetători

Poate părea surprinzător, dar se știu foarte puține lucruri despre rolul jucat ce cei aproape 400 de receptori specifici în identificarea anumitor mirosuri.

Atunci când te găsești într-un tren plin de oameni, mirosurile pe care corpurile acestora le emană pot uneori să fie greu de ignorat. Descoperirile recente au reușit să lămurească o parte din misterul care învăluiește modul în care mirosurile sunt receptate de către nas, potrivit The Guardian.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

În ciuda faptului că unele mirosuri pot să fie sugestive, doar mică parte din cei aproape 400 de receptori olfactivi sunt implicați efectiv în captarea anumitor mirosuri.

„Încă suntem ignoranți cu privire la scopurile și specificitatea fiecăruia dintre receptorii olfactivi sau a modului în care interacționează pentru a determina percepția olfactivă,” spune Dr. Joel Mainland, co-autor al studiului, din cadrul Universității din Pennsylvania, respectiv Centrului pentru Chimia Simțurilor Monell.

O chimie a simțurilor

Printre receptorii descoperiți se numără și cei responsabili pentru perceperea cis-3-hexon-1-ol, un compus chimic ce evocă mirosul ierbii proaspăt tăiate și androstenona, un feromon steroid care fie miroase ca urina, lemnul de santal, fie este inodor, variind în funcție de constructul genetic individual.

Cercetătorii au mai descoperit și un receptor olfactiv legat de mirosurile corporale și un altul legat de percepția aromei moscului.

Mainland, împreună cu echipa acestuia, alături de cercetători din cadrul Unilever, prezintă în studiu, cum au cerut din partea a 1000 de chinezi din populația Han, să evalueze intensitatea și plăcerea oferită lor de 10 mirosuri. Mai apoi trebuiau să le clasifice pe o scară de la 1 la 100.

Jocul aromelor

Printre mirosuri se aflau galaxolidul, esență artificială de mosc, respectiv 3M2H, unul dintre cei 120 de compuși chimici care alcătuiesc mirosul corpului, dar care are în sine ceva „special.”

Echipa a combinat mai apoi rezultatele cu o analiză a genomului fiecărui participant. Rezultatele au confirmat asocierile descoperite anterior, dintre percepție, intensitate și variațiile genetice ale receptorilor olfactivi specifici, pentru 3 din cele 4 mirosuri, printre care și androstenona.

Cercetările au fost completate de rezultatele analizei celorlalte 6 arome, aplicate în diferite concentrații. Acestea au fost prezentate unui număr de 364 de albi, observațiile indicând că rolul receptorilor olfactivi este legat de populație și concentrații.

Aceste descoperiri pot să sugera, cel puțin teoretic, aplicabilitatea practică în dezvoltarea produselor de igienă personală – de exemplu în contracararea mirosurilor neplăcute.

29 de mutații legate de perceperea anumitor mirosuri

Echipa am mai identificat și 29 de mutații care sunt legate de perceperea anumitor mirosuri, lucru care sugerează că, în general, variațiile genetice care au avut loc în istoria mai recentă a evoluției umane și a altor primate, sunt întâlnite în receptorii olfactivi, iar aceștia par să fie ceva mai puțin sensibili.

Profesorul Matthew Cobb din cadrul Universității din Manchester și autor al „Smell: A Very Short Introduction,” remarca faptul că, orientându-se asupra câtorva tipuri de receptori olfactivi, studiul a dat naștere unei prejudecăți științifice legate de ceva ce cunoaștem intuitiv. Este vorba despre faptul că oamenii sunt mai sensibili la anumite mirosuri, lucru care determină percepția agreabilă sau nu a acestora.

Vă mai recomandăm și:

Știința mirosului este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoare

Simțul nostru al mirosului este un sistem de avertizare surprinzător de rapid în caz de pericol

Cercetătorii au înțeles, în sfârșit, cum apare mirosul înțepător al plantei de cannabis

Mirosul distorsionat sau parosmia, o problemă frecventă la cei care au avut COVID