Al doilea asteroid troian al Pământului, descoperit de oamenii de știință
O echipă internațională de astronomi condusă de cercetătorul Toni Santana-Ros, de la Universitatea din Alicante și Institutul de Științe ale Cosmosului din cadrul Universității din Barcelona (ICCUB), a confirmat existența pentru al doilea asteroid troian al Pământului cunoscut până în prezent, 2020 XL5, după un deceniu de căutări.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature Communications.
Toate obiectele cerești care se plimbă în jurul sistemului nostru solar simt influența gravitațională a tuturor celorlalte corpuri masive care îl constituie, inclusiv a Soarelui și a planetelor, scrie EurekAlert.
Dacă luăm în considerare doar sistemul Pământ-Soare, legile gravitației ale lui Newton afirmă că există cinci puncte în care toate forțele care acționează asupra unui obiect situat în acel punct se anulează reciproc. Aceste regiuni sunt numite puncte Lagrange și sunt zone de mare stabilitate.
Asteroizii troieni Pământești sunt corpuri mici care orbitează în jurul punctelor Lagrange L4 sau L5 ale sistemului Soare-Pământ.
Al doilea asteroid troian al Pământului este de circa 3 ori mai mare decât primul
Studiul confirmă că 2020 XL5 este al doilea asteroid troian al Pământului cunoscut până în prezent și toate informațiile indică faptul că acesta va rămâne troian, adică va fi situat în punctul Lagrange, timp de patru mii de ani, astfel că este calificat ca fiind tranzitoriu.
Cercetătorii au furnizat o estimare a dimensiunii obiectului (aproximativ un kilometru în diametru, mai mare decât primul asteroid troian Pământesc cunoscut până în prezent, TK7 din 2010, care avea 0,3 kilometri în diametru) și au calculat impulsul de care ar avea nevoie o rachetă pentru a ajunge la el.
Deși se știe că asteroizii troieni există de zeci de ani pe alte planete precum Venus, Marte, Jupiter, Uranus și Neptun, abia în 2011 a fost găsit primul asteroid troian Pământean. Astronomii au descris mai multe strategii de observare pentru detectarea noilor troieni Pământeni.
Cum a fost găsit 2020 XL5?
„Au existat multe încercări anterioare de a găsi troieni Pământeni, inclusiv sondaje in situ, cum ar fi căutarea în regiunea L4, efectuată de sonda spațială NASA OSIRIS-Rex, sau căutarea în regiunea L5, efectuată de misiunea JAXA Hayabusa-2”, notează Toni Santana-Ros, autorul studiului.
El adaugă că „toate eforturile făcute în această direcție nu au reuşit până acum să descopere vreun nou membru al acestei populaţii”.
Succesul scăzut în aceste căutări poate fi explicat prin geometria unui obiect care orbitează punctul L4 sau L5 văzut de pe planeta noastră. Aceste obiecte sunt de obicei observabile aproape de soare. Fereastra de timp de observare dintre asteroidul care se ridică deasupra orizontului și răsăritul soarelui este, prin urmare, foarte mică.
Prin urmare, astronomii își îndreaptă telescoapele foarte jos pe cer unde condițiile de vizibilitate sunt cele mai proaste și trebuie să se descurce cu handicapul luminii iminente a soarelui care saturează lumina de fundal a imaginilor în doar câteva minute de la începerea observației.
Pentru a rezolva această problemă, echipa a căutat telescoape de 4 metri care să poată observa în astfel de condiții și, în cele din urmă, au obținut datele de la telescopul Lowel Discovery, de 4,3 m, și de la telescopul SOAR, de 4,1 m, operat de Fundația Națională de Știință NOIRLab.
Asteroizii troieni pot oferi informații despre formarea Sistemului Solar
Descoperirea asteroizilor troieni Pământului este semnificativă, deoarece aceștia pot deține înregistrări impecabile cu privire la condițiile timpurii de formare a Sistemului Solar, deoarece troienii primitivi ar fi putut co-orbita planetele în timpul formării lor și ar fi putut adăuga restricții la evoluția dinamică a Sistemului Solar.
În plus, troienii Pământului sunt candidații ideali pentru potențiale misiuni spațiale în viitor.
Deoarece punctul Lagrange L4 împarte aceeași orbită cu Pământul, este nevoie de o schimbare mică a vitezei pentru a fi atins. Aceasta înseamnă că o navă spațială ar avea nevoie de puțină energie pentru a rămâne pe orbita sa comună cu Pământul, păstrând o distanță fixă față de acesta.
„Troienii Pământului ar putea deveni baze ideale pentru o explorare avansată a Sistemului Solar; ar putea deveni chiar o sursă de resurse”, conchide Santana-Ros.
Descoperirea mai multor troieni ne va îmbunătăți cunoștințele despre dinamica acestor obiecte necunoscute și va oferi o mai bună înțelegere a mecanicii care le permite să fie tranzitorii.
Vă recomandăm să citiți și:
Chiar și stelele aflate pe moarte mai pot „naște” planete
Habitatul ostil dintr-un lac vulcanic arată cum ar fi putut exista viața pe Marte
Cât de rapid se extinde Universul? Astronomii au obținut o nouă estimare pentru rata de expansiune