Așa-zisele fețe percepute de creierul uman prin pareidolie ascund prejudecăți de gen

De multe ori ni se pare amuzant să vedem o „față” acolo unde nu este, cum ar fi într-un ștecăr sau într-un cartof. Acest lucru se numește pareidolie și este ceva natural atât la oameni, cât și la cimpanzei. Iar un studiu recent a descoperit că tindem să vedem mai mult fețe bărbătești.

Însă în astfel de situații nu vedem doar trăsături faciale, ci vârstă, emoții și gen și, în mod ciudat, cele mai multe dintre aceste fețe sunt fețe bărbătești.

„Prin acest studiu am căutat să înțelegem dacă pareidolia transmite aceleași semnale sociale pe care le transmit fețele reale, cum ar fi expresii sau sexul biologic”, a spus Jessica Taubert, cercetător la University of Queensland.

„Rezultatele au arătat că este mult mai probabil să vedem fețe bărbătești decât fețe femeiești”, a spus ea.

Cum a decurs experimentul

Cercetătorii au făcut un experiment online la care au participat 3.815 persoane; acestea s-au uitat la 200 de fotografii cu fețe iluzorii. Participanții au notat apoi de la 1 la 10 ușurința cu care au putut vedea o față și au indicat ce emoție au văzut în acea față, un interval de vârste și genul feței, putând alege între „masculin”, „feminin” și „neutru”.

Participanții au văzut preponderent fețe tinere, de copii sau adolescenți. Emoțiile au fost, însă, destul de variate: 34% dintre fețe păreau vesele, 19% erau surprinse, 19% neutre și 14% furioase. Un număr mic de fețe au fost percepute ca fiind triste, temătoare sau dezgustate.

Dar ceea ce a atras cu adevărat atenția cercetătorilor a fost faptul că cele mai multe dintre fețele percepute erau fețe bărbătești.

„Amploarea acestei diferențe de gen a fost substanțială: 90% dintre imagini au fost percepute ca masculine, în timp ce doar 9% dintre imagini au fost văzute drept feminine”, scrie echipa.

Prejudecățile perceptuale ca aceasta sunt destul de comune. Ele apar atunci când creierul nostru creează comenzi rapide pentru a încerca să înțeleagă ceea ce vedem. De obicei, suntem destul de buni la folosirea acestor comenzi rapide pentru a percepe obiectele corect, dar uneori, când vedem fețe care nu sunt de fapt acolo, le înțelegem greșit.

„Știm că atunci când vedem fețe în obiecte, această iluzie este procesată de părți ale creierului uman care sunt dedicate procesării fețelor reale, așa că, teoretic, pareidolia feței păcălește creierul”, spune Taubert.

„Acum avem dovezi că acești stimuli iluzorii sunt procesați de creier de zonele implicate în percepția și cogniția socială, așa că putem folosi pareidolia feței pentru a identifica acele zone specifice”, adaugă ea.

De ce tindem să vedem mai multe fețe bărbătești în obiecte?

Cercetătorii au făcut mai multe experimente analizând dacă părtinirea ar fi putut fi cauzată de asociații semantice de gen, din cauza denumirii obiectelor sau a elementelor în sine care arată vizual masculin.

De asemenea, au testat imaginile din nou, dar în tonuri de gri, pentru a vedea dacă culorile ar fi putut influența disparitatea de gen. Niciunul dintre acești factori nu a putut explica ceea ce au văzut cercetătorii.

În plus, echipa a creat modele de fețe umane ambigue din punct de vedere al genului pentru a testa dacă participanții doar au răspuns „bărbați” mai des atunci când nu sunt siguri de gen. Aceste modele au arătat de fapt o mică părtinire feminină, excluzând și această ipoteză.

În cele din urmă, ei s-au uitat la modelarea computațională pentru a încerca să dezvăluie dacă anumite caracteristici (cum ar fi fețele ascuțite, mai degrabă decât cele curbate) ar fi putut cauza prejudecățile de gen. Însă echipa a descoperit că, deși caracteristicile vizuale ar putea explica o parte din variație, nu ar putea explica toate prejudecățile.

Încă nu se știe ce anume produce prejudecățile de percepție

Asta înseamnă că încă nu suntem siguri ce anume cauzează prejudecățile de percepție, dar cercetătorii oferă câteva sugestii, scrie Science Alert.

„O posibilitate este ca acestea să provină dintr-o origine conceptuală sau lingvistică, în sensul că bărbatul este genul implicit în comunicarea socială. Prin acest raport, percepția unei fețe iluzorii într-un obiect invocă conceptul de „persoană”, care la rândul său invocă conceptul de „mascul”, cu excepția cazului în care informațiile suplimentare sugerează altfel”, scriu cercetătorii.

„O idee înrudită este că genul implicit pentru o față este cel bărbătesc, cu excepția cazului în care alte detalii vizuale (de exemplu, gene, păr lung, sprâncene aranjate) sugerează altceva… Indiferent de originea părtinirii masculine pentru pareidolia feței, existența acesteia ridică întrebări interesante despre modul în care normele sociale pot interacționa cu percepția vizuală”, au adăugat aceștia.

Cercetarea a fost publicată în PNAS.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată cum ne poate ajuta meditația să facem mai puține greșeli

Motivul pentru care cei mai mulți bebeluși se nasc noaptea, dezvăluit cu ajutorul maimuțelor

Un nou studiu a identificat patru tehnici prin care femeile pot simți mai multă plăcere

Chimiștii au dezvoltat un nou albastru natural pentru colorarea alimentelor