A fost găsită a doua potențială exolună în afara Sistemului Solar și este uriașă

Astronomii au descoperit ceea ce ei cred că este o exolună ce orbitează în jurul unei planete care orbitează o stea care nu este Soarele.

La fel ca prima exolună potențială, noua superlună este gigantică, mai mare decât jumătate dintre planetele din Sistemul Solar.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Confirmarea ar putea dura ceva timp, dar prima descoperire arată acum mai degrabă ca parte a unui tipar, decât ca o greșeală sau ceva unic. Peste 4.000 de planete au fost confirmate acum în jurul altor stele, iar alte mii de candidate nu au fost încă verificate.

Deoarece lunile depășesc numărul planetelor din propriul nostru Sistem Solar, o abundență de sateliți naturali în galaxie este mai mult decât probabilă. Într-adevăr, șansele de a găsi viață suficient de aproape pentru a fi studiată cu generațiile viitoare de telescoape ar putea fi mai mari pe sateliți decât pe planete datorită numărului lor.

Aceasta nu este prima SuperLună găsită de astronomi

Totuși, totul este la nivel speculativ, deoarece este puțin probabil ca tehnicile existente să găsească majoritatea lunilor. Cu toate acestea, în 2017, echipa Cool Worlds a Universității Columbia a raportat semne ale unui obiect de dimensiunea unei planete care părea să fie asociat cu o planetă și mai mare. Acum, în Nature Astronomy, aceeași echipă anunță că a făcut-o din nou.

Posibila exolună probabil orbitează în jurul lui Kepler 1708b, o planetă aflată la 5.500 de ani-lumină distanță. Suntem siguri că Kepler 1708b există deoarece Telescopul Spațial Kepler a fost martor la scăderi puternice de luminozitate când a trecut prin fața stelei Kepler 1708.

„Primele detectări în orice studiu vor fi, în general, ciudățenii”

Analizând aceste variații de luminozitate, dr. David Kipping și colegii săi le-au găsit însoțite de scăderi mai mici, compatibile cu o lună aflată la aproximativ 12 raze planetare distanță (între Europa și Ganymede în sistemul Jovian).

Dacă este reală, Kepler 1708b-i are o rază de 2,6 ori mai mare decât cea a Pământului, ceea ce o face mai degrabă o lume gazoasă decât un obiect stâncos. Un astfel de eveniment este puțin probabil, dar cu suficiente sisteme existente, lucruri ciudate se vor întâmpla din când în când, iar în prezent superlunile ar putea fi singurele pe care le putem găsi.

„Primele detectări în orice studiu vor fi, în general, ciudățenii”, a spus Kipping, citat de IFL Science.

Este posibil ca primele detectări să fie, de asemenea, discutabile. Până la urma urmei, încă nu știm exact la ce fel de semnal să ne așteptăm.

Descoperirea necesită confirmare

„Ar putea fi doar o fluctuație a datelor, fie din cauza stelei, fie a zgomotului instrumental”, a spus profesorul Eric Agol, de la Universitatea din Washington, care nu a fost implicat în studiu. Cu toate acestea, echipa este mai încrezătoare.

Confirmarea va necesita utilizarea telescopului Hubble proaspăt reparat sau poate a noului Telescop Spațial James Webb. Chiar dacă acest lucru poate fi asigurat, oportunitățile vor apărea doar o dată la doi ani, atunci când Kepler-1708b tranzitează și trebuie să sperăm că alinierea stelei, planetei și lunii va permite detectarea. Echipa lui Kipping a susținut anterior că Kepler 1625b are o superlună de mărimea lui Neptun, dar ideea lor rămâne de dezbătut.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au observat pentru prima dată în timp real o stea care explodează

Pământul, bombardat de particule solare. Imagini incredibile de la bordul Stației Spațiale Internaționale

Universul ascunde o abundență de molecule necesare apariției vieții. „Este promițător”

Astronomii susțin că viața de pe Venus ar trebui să fie „un nou tip de organism”