Sursa tuturor stelelor din apropierea Pământului. „Aceasta este cu adevărat o poveste a originii”

Pământul se află într-un vid cu o lățime de 1.000 de ani-lumină, care este înconjurat de mii de stele tinere. Totuși, cum s-au format aceste stele?

Într-o lucrare apărută în Nature, astronomii de la Centrul pentru Astrofizică | Harvard & Smithsonian (CfA) și Institutul de Știință al Telescopului Spațial (STScI) reconstituie istoria evolutivă a cartierului nostru galactic, arătând cum un lanț de evenimente început cu 14 milioane de ani în urmă a dus la crearea unei bule vaste care este sursa tuturor stelelor tinere din apropiere.

• Conexiunile sociale ne schimbă microbiomul, sugerează un studiu
• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb

„Aceasta este cu adevărat o poveste a originii; pentru prima dată putem explica cum a început formarea tuturor stelelor din apropiere”, spune astronomul și expertul în vizualizarea datelor Catherine Zucker.

Sursa tuturor stelelor apropiate este Bula Locală

Figura centrală a lucrării, o animație spațio-temporală 3D, dezvăluie că toate stelele tinere și regiunile de formare stelară de pe o rază de 500 de ani-lumină în jurul Pământului sunt situate pe suprafața unei bule gigantice cunoscute sub numele de Bulă Locală.

Deși astronomii știu de existența sa de zeci de ani, oamenii de știință pot acum să vadă și să înțeleagă începuturile bulei și impactul acesteia asupra gazului din jurul ei, conform Phys.org.

Folosind o mulțime de noi date și tehnologii, animația spațiu-timp arată cum o serie de supernove care s-au declanșat pentru prima dată acum 14 milioane de ani au împins gazul interstelar în exterior, astfel creând o structură asemănătoare cu o bulă, cu o suprafață pregătită pentru formarea stelelor.

Astăzi, șapte bine-cunoscute regiuni de formare a stelelor sau nori moleculari (regiuni dense din spațiu unde se pot forma stelele) stau pe suprafața bulei.

Bula nu este latentă și continuă să crească

„Am calculat că aproximativ 15 supernove au dispărut de-a lungul a milioane de ani pentru a forma Bula Locală pe care o vedem astăzi”, spune Zucker, care este acum un membru al NASA Hubble la STScI.

Bula de formă ciudată nu este latentă și continuă să crească încet, notează astronomii.

„Se deplasează cu o viteză de aproximativ 6,4 kilometri pe secundă. Totuși și-a pierdut cea mai mare parte din forță și acum are o viteză relativ stabilă”, spune Zucker.

Viteza de expansiune a bulei, precum și traiectoriile trecute și prezente ale stelelor tinere care se formează pe suprafața sa, au fost derivate folosind datele obținute de Gaia, un observator spațial lansat de Agenția Spațială Europeană.

„Aceasta este o muncă incredibilă de detectiv, impulsionată atât de date, cât și de teorie”, spune Alyssa Goodman, profesor la Harvard, astronom la Centrul de Astrofizică, coautor al studiului și fondator al „glue”, software-ul de vizualizare a datelor care a permis descoperirea.

„Putem pune cap la cap istoria formării stelelor din jurul nostru folosind o mare varietate de indicii independente: modele de supernove, mișcări stelare și hărți 3D noi rafinate ale materialului din jurul Bulei Locale”, a adăugat Goodman.

„Drumul Soarelui prin galaxie l-a adus direct în bula noastră”

„Atunci când s-au declanșat primele supernove care au creat Bula Locală, Soarele nostru era departe de ele. Dar în urmă cu aproximativ cinci milioane de ani, drumul Soarelui prin galaxie l-a adus direct în bula noastră, iar acum Soarele stă (din pură întâmplare) aproape chiar în centrul bulei”, spune coautorul João Alves, profesor la Universitatea din Viena.

Astronomii au teoretizat pentru prima dată în urmă cu aproape 50 de ani că super-bulele erau omniprezente în Calea Lactee.

„Acum avem și dovezi. Cât de mari erau șansele ca noi să fim fix în mijlocul unuia dintre aceste lucruri?”, se întreabă Goodman, adăugând că, din punct de vedere statistic, este foarte puțin probabil ca Soarele să fie în centrul unei bule gigantice dacă astfel de bule ar fi rare în galaxia noastră.

Cale Lactee, asemănată cu brânza elvețiană cu multe găuri

Goodman aseamănă descoperirea cu o Cale Lactee care seamănă cu brânza elvețiană cu multe găuri, în care găurile sunt făcute de supernove care explodează, iar noi stele se pot forma în jurul găurilor create de stelele muribunde.

În continuare, echipa intenționează să cartografieze mai multe bule interstelare pentru a obține o perspectivă 3D completă a locațiilor, formelor și dimensiunilor acestora. Studiul bulelor și al relației lor va permite în cele din urmă astronomilor să înțeleagă rolul jucat de stelele muribunde în nașterea altora noi și în structura și evoluția galaxiilor precum Calea Lactee.

„Unde se ating aceste bule? Cum interacționează între ele? Cum determină super-bulele nașterea stelelor precum Soarele nostru în Calea Lactee?”, s-a mai întrebat Zucker.

Vă recomandăm să citiți și:

O exoplanetă în formă de minge de rugby, descoperită cu ajutorul telescopului CHEOPS

Suprafața Lunii conține suficient oxigen pentru a ține în viață miliarde de oameni timp de 100.000 de ani

Oamenii de știință au elucidat, în sfârșit, un mister pe care astronomii încearcă să îl descifreze încă din anii 1960

Cât timp mai are de trăit omenirea? Răspunsul unui renumit astronom de la Harvard