Oamenii de știință au observat pentru prima dată în timp real o stea care explodează
Astronomii au observat pentru prima dată în timp real o uriașă stea care explodează într-o supernovă de foc, iar spectacolul a fost chiar mai exploziv decât anticipau.
Oamenii de știință au început să urmărească steaua muribundă, o supergigantă roșie numită SN 2020tlf și situată la aproximativ 120 de milioane de ani-lumină de Pământ, cu mai mult de 100 de zile înainte de colapsul său violent, potrivit unui nou studiu publicat pe 6 ianuarie în Astrophysical Journal.
Conform Live Science, în acest timp, cercetătorii au văzut steaua emițând sclipiri puternice de lumină, în timp ce bule mari de gaz explodau pe suprafața ei.
Aceste fenomene dinaintea supernovei au fost o mare surpriză, deoarece observațiile anterioare ale supergiganților roșii pe cale de a exploda nu au arătat urme de emisii violente, au spus cercetătorii.
„Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”
„Acesta este un moment de cotitură în înțelegerea noastră cu privire la stelele masive și procesul prin care trec acestea înainte de a muri. Pentru prima dată, am privit o stea care explodează!”, a declarat autorul principal al studiului, Wynn Jacobson-Galán, cercetător la Universitatea din California, Berkeley.
Supergigantele roșii sunt cele mai mari stele din univers în ceea ce privește volumul, măsurând de sute sau uneori mai mult de o mie de ori raza soarelui. (Oricât de voluminoase ar fi, supergigantele roșii nu sunt cele mai strălucitoare și nici cele mai masive stele din Univers.)
La fel ca Soarele, aceste stele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor din nucleele lor. Dar pentru că sunt atât de mari, supergigantele roșii pot forma elemente mult mai grele decât hidrogenul și heliul pe care le arde Soarele nostru.
O explozie violentă de supernovă de tip II
Pe măsură ce supergigantele ard elemente din ce în ce mai masive, nucleele lor devin mai fierbinți și mai presurizate. În cele din urmă, în momentul în care încep să fuzioneze fierul și nichelul, aceste stele rămân fără energie, nucleele lor se prăbușesc și își aruncă atmosferele exterioare gazoase în spațiu într-o explozie violentă de supernovă de tip II.
Oamenii de știință au observat supergigantele roșii înainte de a deveni supernove și au studiat consecințele acestor explozii cosmice; cu toate acestea, până acum nu au văzut niciodată întregul proces desfășurat în timp real.
Autorii noului studiu au început să observe SN 2020tlf în vara anului 2020, atunci când steaua a pâlpâit cu fulgerări strălucitoare de radiații pe care echipa le-a interpretat mai târziu ca un gaz care exploda pe suprafața ei.
Steaua a fost urmărită concomitent din două locuri
Folosind două telescoape din Hawaii, telescopul Pan-STARRS1 al Institutului de Astronomie al Universității din Hawaii și Observatorul W. M. Keck de pe Mauna Kea, cercetătorii au monitorizat steaua timp de 130 de zile. În cele din urmă, la sfârșitul acelei perioade, au putut vedea o stea care explodează.
Echipa a observat dovezi ale unui nor dens de gaz care înconjura steaua la momentul exploziei, probabil același gaz pe care steaua l-a ejectat în lunile precedente, au spus cercetătorii. Acest lucru sugerează că steaua a început să experimenteze explozii violente cu mult înainte ca nucleul său să se prăbușească, în toamna anului 2020.
„Nu am confirmat niciodată până acum o activitate atât de violentă într-o stea supergigantă roșie pe moarte, acolo unde vedem cum produce o emisie atât de luminoasă, apoi se prăbușește și arde”, a spus coautorul studiului Raffaella Margutti, astrofizician la UC Berkeley.
Aceste observații sugerează că supergigantele roșii suferă modificări semnificative în structurile lor interne, ducând la explozii haotice de gaz în ultimele luni înainte de prăbușire, a concluzionat echipa.
Vă recomandăm să citiți și:
Astronomii au descoperit un obiect misterios plin de praf cosmic care orbitează o stea
Cercetătorii au creat gheața superionică care ar putea exista în alte lumi din Univers
Cum testează inginerii de la NASA costumele spațiale pentru viitoarele misiuni pe Lună