O eclipsă totală de Lună, o apariție a lui Venus și o aliniere de cinci planete, acestea sunt doar câteva fenomene astronomice de urmărit în 2022.
Urmează încă un an de privit cerul, iar 2022 promite să nu dezamăgească.
Iată câteva dintre cele mai remarcabile evenimente care vor avea loc anul acesta, conform Live Science.
Cea mai strălucitoare dintre toate planetele va împodobi cerul dimineții înainte de zori, strălucind jos pe cerul de sud-est cu câteva ore înainte de răsărit.
Venus va atinge cea mai mare strălucire pe 13 februarie și, văzută prin telescoape mici și binocluri stabile, va semăna cu o fază încântătoare de Lună crescătoare.
Pe 20 martie va semăna cu o fază de pătrar, în timp ce va atinge cea mai mare elongație vestică față de soare. Și pe parcurs, luna o va însoți într-un tablou ceresc minunat pe 26 februarie.
Jos pe cerul est-sud-est, înainte de răsăritul soarelui, vom putea privi o conjuncție destul de strânsă, deoarece Marte va trece la mai puțin de 0,4 grade pe sub Saturn. Ceea ce va face din aceasta o priveliște deosebit de interesantă va fi faptul că aceste două planete au practic aceeași luminozitate (Saturn, magnitudine +0,9, Marte +1,0), însă culorile lor sunt în constrast: Saturn este galbenă-albă, iar Marte este portocalie sau roșiatică.
În plus, la 7 grade de acestea va fi orbitoarea Venus. Merită să vă setați alarmele la 5:30 dimineața pentru a le vedea!
Cometa C/2021 O3 (PanSTARRS) va trece la o distanță de 42,8 milioane de kilometri de Soare pe 21 aprilie și ar putea, eventual, să lumineze până la a patra magnitudine (adică suficient de strălucitoare cât să poată fi văzută cu ochiul liber) în ultima săptămână a lunii aprilie până la începutul lunii mai.
Dacă va fi vizibilă, se va afla jos pe cerul de vest-nord-vest la scurt timp după apusul soarelui.
În a doua jumătate a lunii aprilie, puteți urmări cum Jupiter începe să urce dincolo de orizontul est-sud-est și se apropie de Venus. Pe 27 aprilie, o conjuncție extraordinară a celor mai strălucitoare trei obiecte de pe cerul nopții va fi vizibilă în amurgul zorilor, în timp ce o Lună crescătoare trece sub Jupiter și Venus, care vor fi separate de 3 grade.
Apoi, pe 30 aprilie, o „planetă dublă” uimitoare va atrage atenția asupra tuturor celor care se trezesc devreme, deoarece Jupiter și Venus vor apărea una lângă cealaltă… Jupiter în stânga, Venus în dreapta… și separate de doar 0,5 grade. Deși Jupiter va străluci cu o magnitudine strălucitoare de -2, Venus reușește să o întreacă cu două magnitudini și să pară de peste șase ori mai strălucitoare.
Conul de umbră făcut de Lună, de unde poate fi văzută o eclipsă totală, nu va cădea pe Pământ, aflându-se la aproximativ 1.200 de kilometri sub Polul Sud.
Dar umbra Lunii, sau penumbra, va atinge o parte a emisferei sudice, rezultând o eclipsă parțială care va fi vizibilă în apropierea apusului de soare, pe o fâșie a Oceanului Pacific de Sud și în părțile sudice și vestice ale Americii de Sud, inclusiv Chile, Argentina, Uruguay, Peru, sudul Boliviei, vestul Paraguay și o mică parte din Brazilia.
Cea mai mare eclipsă are loc peste Oceanul Pacific de Sud, la 480 de kilometri nord-vest de Baza Yelcho, o bază de cercetare antarctică chiliană din South Bay, insula Doumer.
O navă sau un pescador din apropierea acestui loc va putea vedea că soarele abia va se va vedea la orizontul vest-nord-vest, cu aproape două treimi din diametrul său ascuns în spatele Lunii. Ceața densă normală a orizontului ar putea atenua și înroși oarecum lumina soarelui, dându-i aspectul unei felii de pepene galben.
Acest eveniment este aproape perfect sincronizat pentru cea mai mare parte din continentele Americane.
Luna va deveni total eclipsată în apropierea sau imediat după răsăritul ei de-a lungul coastei Pacificului din Oregon și statul Washington și în mare parte din vestul și nord-centrul Canadei, transformând Luna într-o sferă roșie, fantomatică, tot mai „mărită” pe măsură ce trece deasupra orizontului de est-sud-est de binecunoscuta „iluzie a Lunii” și poate frumos încadrată de repere îndepărtate.
Din Hawaii, răsăritul Lunii coincide cu sfârșitul totalității; din păcate pentru o mare parte din Alaska, eclipsa se termină înainte de răsăritul Lunii. Peste Oceanul Atlantic, apusul Lunii va interveni în mare parte din Africa și Europa; mare parte din Europa centrală va experimenta drama totalității pe măsură ce Luna apune. Totalitatea va dura ceva mai mult decât media: o oră și 24 de minute.
Luna va trece la sud de centrul umbrei Pământului, așa că în timpul fazei totale, partea inferioară a Lunii va apărea cea mai strălucitoare, în timp ce partea superioară ar trebui să fie vizibil mai întunecată și mai subțire.
Cu toate acestea, luminozitatea și culorile care apar pe Lună vor depinde numai de starea atmosferei noastre (un amestec haotic de nori, praf vulcanic și alți contaminanți), așa că este greu de spus dinainte cum ar putea arăta eclipsa totală de Luna.
Poate cel mai dramatic eveniment astronomic din 2022 ar putea avea loc în noaptea de 30-31 mai pentru o mare parte din America de Nord, când planeta noastră trece printr-un nor dens de meteoroizi expulzați de fractura nucleului unei comete mici (73P/Schwassmann-Wachmann 3).
Această interacțiune cosmică neobișnuită ar putea avea ca rezultat o apariție uimitoare, deși scurtă, a meteorilor care se mișcă lent, cunoscuți în mod popular sub numele de „stele căzătoare”; acestea ar putea fi câteva zeci sau chiar sute pe oră.
Toate cele cinci planete vor putea fi văzute simultan cu ochiul liber, dispuse într-o linie care se va întinde pe cerul amurgului estic și sud-estic al dimineții în ultimele două săptămâni din iunie. Ceea ce este și mai uimitor este că acestea vor fi aliniate în ordinea lor corectă față de soare: Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.
Iar Luna, care scade de la ultimul pătrar către Luna Nouă, va face „vizita” fiecare planetă în anumite dimineți: Saturn pe 18 iunie; Jupiter pe 21 iunie; Marte pe 22 iunie; Venus pe 26 iunie și Mercur pe 27 iunie.
Luna devine Plină la ora 21:38 (ora României) și cu 9 ore și 37 de minute mai devreme va ajunge în cel mai apropiat punct de Pământ din 2022, la o distanță de 357.264 de kilometri. Aceasta mai este numită colocvial și „superlună”.
Așteptați-vă la o gamă largă de maree oceanice (excepțional de scăzute până la excepțional de ridicate) pentru următoarele câteva zile.
Perseidele își vor atinge apogeul pe 12 august, însă s-ar putea să nu le putem admira întreaga frumusețe.
În aceeași zi se va înregistra și o Lună Plină, a cărei străluciri ar putea-o întrece pe cea a meteorilor.
Cea mai mare planetă din Sistemul Solar va ajunge la opoziție și va face cea mai apropiată apropiere de Pământ; acest lucru nu s-a mai întâmplat din octombrie 1963.
Distanța va fi de 591,2 milioane de kilometri. Planeta va fi mare și foarte strălucitoare în comparație cu stelele slabe din constelația Pești.
Pentru a produce această eclipsă, umbra Lunii cade în principal pe regiunile polare nordice ale Pământului.
Eclipsa va fi vizibilă din regiunea de est a Groenlandei și din toată Islanda, precum și din cea mai mare parte a Europei (cu excepția Portugaliei și a părților de vest și de sud ale Spaniei), nord-estul Africii și, în diferite măsuri, dintr-o mare parte a Asiei de vest și centrală.
Cea mai mare eclipsare, cu aproape șapte optimi din diametrul soarelui ascunse, are loc la apusul local peste Câmpia Siberiei de Vest, în apropiere de orașul rus Nijnevertovsk.
Această eclipsă favorizează jumătatea de vest a Americii de Nord, Insulele Hawaii, Asia de Est, Indonezia, Noua Zeelandă și jumătatea de est a Australiei. De-a lungul litoralului atlantic, Luna va apune în timp ce începe să iasă din eclipsa totală.
Luna va trece la nord de centrul umbrei și, așa cum a fost cazul în luna mai, totalitatea va fi neobișnuit de lungă, cu o durată de o oră și 25 de minute. Prin urmare, ne-am putea aștepta la o eclipsă moderat întunecată, posibil cu o nuanță maronie în partea inferioară a Lunii, contrastată cu o margine superioară mai strălucitoare de culoare roșu-cupru.
În seara zilei de 7 decembrie, Luna Plină va trece extrem de aproape de Marte, ascunzând-o de fapt (numită ocultare) pentru anumite părți ale Americii de Nord, evocând fără îndoială o întrebare care se va repeta de multe ori în acea noapte: „Ce este acea stea strălucitoare galben-portocalie chiar sub Lună?”.
Marte va ajunge în opoziție cu soarele pe 8 decembrie, răsărind pe măsură ce soarele apune, atingând punctul cel mai înalt de pe cer la miezul nopții, și apune la răsărit. Apoi va străluci cu magnitudinea de -1,9, depășind chiar și pe Sirius, cea mai strălucitoare dintre toate stele de pe cerul nostru nocturn.
Din păcate, și Geminidele se vor suprapune cu una dintre fazele Lunii, anume cu ultimul pătrar.
Deși în prezent este catalogată drept cea mai frumoasă ploaie de stele, Luna va depăși în intensitate luminozitatea meteoriților mici și medii pe tot parcursul nopții.
Vă recomandăm să citiți și:
Cercetătorii vor să terraformeze planeta Marte cu ajutorul unui câmp magnetic artificial
Prima rachetă spațială sud-coreeană a ratat plasarea unui satelit pe orbită
Premieră! Vapori de apă descoperiți pe Ganymede, unul dintre sateliții lui Jupiter