Un studiu testează limitele științei și pretinde că, de fapt, caracatițele ar fi venit din spațiu

Un rezumat al deceniilor de cercetare asupra unei idei mai degrabă neobișnuite care implică virusuri venite din spațiu ridică întrebări despre cât de științifici putem fi atunci când vine vorba de specularea cu privire la istoria vieții pe Pământ. Studiul pretinde că, de fapt, caracatițele au venit din spațiu.

Este ușor să arunci cuvinte precum nebună, țicnită și nonconformistă în descrierea științei neconvenționale, dar apoi studii precum acesta din 2018 apar și ne lasă cu gura căscată, neștiind cum să-l abordăm.

• Ingredientul principal din Ayahuasca, testat pe voluntari în cel mai mare experiment psihedelic de până acum
• Cercetătorii au creat mici arme anticancerigene care fac ca tumorile să se autodistrugă

Un total de 33 de nume au fost enumerate ca autori în această lucrare, care a fost publicată de Progress in Biophysics and Molecular Biology încă din august 2018. Revista este revizuită de colegi și destul de bine citată. Deci nu este chiar mică, sau o sursă de nișă de publicare contra cost.

Scriitorul științific Stephen Fleischfresser vorbește în detaliu despre experiența a doi dintre cei mai cunoscuți oameni de știință implicați: Edward Steele și Chandra Wickramasinghe, scrie Science Alert.

Cine a luat parte la studiul care spune că, de fapt, caracatițele au venit din spațiu

Pe scurt, dr. Steele este un imunolog care are o reputație nonconformistă pentru opiniile sale despre evoluție, care se bazează pe dobândirea modificărilor genice determinate de influența mediului mai degrabă decât de mutații aleatorii, în ceea ce el numește meta-Lamarckism.

Wickramasinghe, pe de altă parte, a avut o carieră oarecum mai puțin controversată, recunoscută pentru că a confirmat empiric ipoteza lui Sir Fred Hoyle care descrie producerea de molecule complexe de carbon pe praful interstelar.

Wickramasinghe și Hoyle s-a întâmplat să fie, de asemenea, responsabili pentru o altă teză de biologie spațială. Doar că acesta se bazează pe mai mult decât originile chimiei organice.

Teza Hoyle Wickramasinghe (H-W) a Biologiei Cometare (cosmice) face afirmația destul de simplă că direcția evoluției a fost afectată semnificativ de o biochimie care nu a început pe planeta noastră.

În propriile cuvinte ale lui Wickramasinghe, „Cometele sunt purtătorii și distribuitorii vieții în cosmos, iar viața de pe Pământ a apărut și s-a dezvoltat ca urmare a aporturilor cometare”.

Aceste aporturi, a susținut Wickramasinghe, nu se limitează la o stropire generoasă cu aminoacizi din spațiu. Mai degrabă includ virusuri care se introduc în organisme, împingându-le evoluția în direcții cu totul noi.

Raportul, intitulat „Cauza exploziei cambriene – terestre sau cosmice?”, se bazează pe cercetările existente pentru a concluziona că o ploaie de retrovirusuri extraterestre a jucat un rol cheie în diversificarea vieții în oceanele noastre cu aproximativ jumătate de miliard de ani în urmă.

„Astfel, retrovirusurile și alte virusuri despre care se presupune că sunt eliberate în urmele de resturi cometare pot adăuga noi secvențe de ADN genomului terestru și pot conduce la schimbări mutagene în continuare în genomurile somatice și germinale”, au scris autorii.

Să ne gândim o clipă la asta. Apoi să respirăm adânc, pentru că a fost doar începutul.

Conform studiului, caracatițele au venit din spațiu într-un bloc de gheață

În această perioadă, un grup de moluște cunoscute sub numele de cefalopode și-a întins pentru prima dată tentaculele de sub cochilie, ramificându-se într-o gamă uimitoare de dimensiuni și forme într-un interval de timp remarcabil de scurt.

Genetica acestor organisme, care includ astăzi caracatițe, calmari și sepii, este la fel de ciudată ca animalele înseși, în parte datorită capacității lor de a-și edita ADN-ul din mers.

Autorii lucrării fac afirmația destul de îndrăzneață că caracatițele au venit din spațiu.

Nu este vorba de virusuri spațiale de data aceasta, ci de sosirea genomurilor întregi înghețate în stază înainte de a se dezgheța în apele noastre calde.

„Astfel, nu trebuie ignorată posibilitatea ca niște ouă de calmar și/sau de caracatiță crioconservate în blocuri de gheață șă fi sosit aici în urmă cu câteva sute de milioane de ani”, au scris ei.

În revizuirea lucrării, cercetătorul medical Keith Baverstock, de la Universitatea din Finlanda de Est, a recunoscut că există o mulțime de dovezi care se aliniază în mod plauzibil cu teza H-W, cum ar fi cronologia curioasă a apariției virusurilor.

Dar nu așa avansează știința

„Cred că această lucrare justifică scepticismul cu privire la valoarea științifică a teoriilor de sine stătătoare ale originii vieții”, a argumentat Baverstock la acea vreme.

„Greutatea dovezilor plauzibile, dar nedefinitive, oricât de grozave ar fi, nu este ceea ce căutăm”, spunea acesta.

Deși ideea este pe cât de nouă și de incitantă, pe atât de provocatoare, nimic din cuprinsul lucrării nu ne ajută să înțelegem mai bine istoria vieții pe Pământ mai bine decât conjecturile existente, adăugând puțină valoare modelului nostru de evoluție.

Totuși, cu limitările pe care le are, poate că știința poate face față unei doze generoase de nebunie din când în când.

Editorul publicației, Denis Noble, admite că „este nevoie de cercetări ulterioare”, ceea ce este puțin subestimat.

Dar având în vedere evoluțiile din ultimii ani în ceea ce privește chimia organică bazată pe spațiu, există loc de discuții.

„Pe măsură ce chimia și biologia spațiului cresc în importanță, este potrivit ca o publicație dedicată interfeței dintre fizică și biologie să încurajeze dezbaterile”, a spus Noble.

„În viitor, ideile vor deveni cu siguranță testabile”, a adăugat acesta.

Vă recomandăm să citiți și:

Organismele extraterestre ar putea să contamineze Pământul, avertizează un nou studiu

Un astrofizician avertizează că omenirea riscă „să fiarbă ca o broască într-o oală cu apă clocotită”

Patru pacienți, care participau la un studiu clinic pentru o terapie genetică, au murit

Cercetătorii au oferit inteligenței artificiale abilitatea de a-și imagina lucruri pe care nu le-a mai văzut