Telescopul Spațial James Webb a fost instalat în racheta care îl va lansa pe orbită

Telescopul Spațial James Webb (JWST) a fost ridicat în racheta care îl va lansa pe orbită.

Cântărind mai mult de șase tone, succesorul de 10 miliarde de dolari al legendarului observator Hubble a fost ridicat de o macara și pus în poziție folosind lasere de ghidare.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

JWST este cel mai scump experiment științific spațial conceput vreodată, scrie BBC.

Oglinda sa uriașă și instrumentele super-sensibile vor încerca să capteze imagini cu primele stele care au strălucit în Univers cu mai bine de 13,5 miliarde de ani în urmă.

În alte misiuni, acesta va cerceta atmosferele planetelor îndepărtate pentru a căuta semne de viață. Aceste imagini sunt printre ultimele pe care le vom vedea cu Telescopul James Webb pe Pământ.

JWST va înlocui Hubble

Decolarea fusese programată pentru miercuri, 22 decembrie, dar problemele legate de interfața electrică dintre Webb și rachetă după ce au fost puse la un loc înseamnă că ascensiunea în spațiu nu va avea loc înainte de vineri, 24 decembrie.

JWST este realizat de Administrația Națională Aeronautică și Spațială (NASA), dar sarcina de a îl lansa a fost încredințată Agenției Spațiale Europene (ESA), care este partener în proiect împreună cu Agenția Spațială Canadiană (CSA).

ESA folosește racheta Ariane-5 pentru lansare. Vehiculul va pleca din portul spațial Kourou, din Guyana Franceză.

Inginerii de la portul spațial au pregătit telescopul și racheta în paralel și le-au reunit recent în aceeași clădire.

Manevrele macaralei necesare pentru așezarea telescopului pe rachetă necesitau precizie milimetrică. O „cortină de duș” a fost pusă în jurul lui Webb în timpul lucrărilor de atașare pentru a menține observatorul și oglinzile sale super-curate.

Ceea ce nu puteam vedea în prezent este activitatea de încapsulare, plasarea conului Ariane, sau carenarea, deasupra telescopului.

Carena, care îl va proteja pe Webb în primele trei minute ale ascensiunii sale în spațiu, are o potrivire aproape fixă în jurul telescopului.

Telescopul nu își va începe activitatea imediat după lansare

Webb, în configurația sa pliată necesară lansării, este o cutie dreptunghiulară care măsoară 10,6 x 4,5 x 4,5 metri. Acest lucru lasă un spațiu de doar 15-20 cm față de suprafața interioară a conului superior. Și sub energia generată de lansare, când totul vibrează, această separare va fi redusă și mai mult, la 9 cm.

Webb va continua să fie monitorizat în zilele rămase până la decolare.

Există puncte de acces în carenaj, explică managerul de proiect ESA, Webb Peter Rummel.

„Acest lucru înseamnă că putem epura interiorul folosind aer foarte uscat, foarte curat. Putem, de asemenea, să punem senzori pentru a căuta orice contaminare. Și, desigur, pornim telescopul pentru a verifica dacă totul continuă să fie OK”, a spus Rummel.

Ariane are o serie de modificări pentru zborul viitor. În special, au fost puse orificii speciale de ventilație în părțile laterale ale carenei pentru a se asigura că există o pierdere uniformă de presiune în timpul urcării pe orbită. Acest lucru va asigura că nu există nicio schimbare bruscă a mediului care ar putea deteriora telescopul atunci când carena este aruncată.

Racheta îl va purta pe Webb pe o traiectorie care o va duce la o stație de observare la aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ.

Imagini cu cele mai vechi obiecte care s-au format după Big Bang

Această călătorie ar trebui să dureze o lună, timp în care oglinda principală Webb, cu diametrul de 6,5 metri, și parasolarul de dimensiunea unui teren de tenis vor fi desfășurate.

Telescopul a fost proiectat să capteze imagini cu cele mai vechi obiecte care s-au format după Big Bang.

Acestea sunt teoretizate a fi stele colosale, grupându-se în primele galaxii.

„Există speculații că aceste stele timpurii masive s-ar putea prăbuși rapid în găuri negre”, explică profesorul Andy Bunker de la Universitatea Oxford.

„Stelele mai masive vor suferi un colaps rapid al miezului, pe care îl numim supernovă. Le vedem ca explozii stelare. Dar există un punct favorabil în ceea ce privește masa stelară în care steaua s-ar putea prăbuși direct într-o gaură neagră. Așa-numitele colapsări directe în găuri negre au fost prezise, ​​dar nu au fost niciodată văzute din punct de vedere observațional. Webb ne poate oferi dovezile, deși indirect”, a adăugat profesorul.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum s-a format aurul? Noi perspective asupra sintezei elementelor chimice din Univers

Descoperire fără precedent. Au fost detectați nori pe o exoplanetă îndepărtată

Roverul Yutu 2 al Chinei, aflat pe partea întunecată a Lunii, se pregătește să iasă din hibernare

Uragan spațial, observat în premieră de oamenii de știință deasupra Polului Nord