Neurologii din Statele Unite cred că și-au dat seama în sfârșit de ce astmul pare să ne protejeze de tumorile cerebrale. Descoperirile ne-ar putea ajuta într-o zi să dezvoltăm tratamente mai bune pentru ambele afecțiuni.
Ciudata legătură dintre astm și tumorile cerebrale a început să apară în cercetările epidemiologice globale în urmă cu aproximativ 15 ani, dar fără un mecanism adecvat care să lege afecțiunea pulmonară de afecțiunea creierului, unii experți au respins descoperirile ca fiind aleatorii.
Un nou studiu sugerează acum că relația poate fi reală până la urmă, scrie Science Alert.
În 2015, neurologii au publicat un studiu care a observat că unii copii predispuși genetic la tumori de-a lungul căii optice a creierului nu dezvoltau astm bronșic în același ritm ca populația generală.
Cercetările ulterioare în laborator au descoperit dovezi că tumorile acestor copii erau generate de o interacțiune între nervul optic și unele celule ale sistemului imunitar din creier, cunoscute sub numele de celule T sau microglie.
Având în vedere că astmul este în general considerat a fi o boală inflamatorie mediată de celulele T, neurologii au început să se întrebe dacă aceste celule imunitare sunt conexiunea dintre cele două afecțiuni.
Pentru a testa ideea, cercetătorii au apelat șoareci. După ce au modificat genetic șoarecii astfel încât să fie predispuși la tumori ale nervului optic, autorii au indus astm în rândul puilor la vârsta de 4 și 6 săptămâni.
În mod ciudat, șoarecii cu astm indus nu au prezentat dovezi de tumori cerebrale la 3 și 6 luni. Între timp, acei șoareci fără astm au arătat dezvoltarea așteptată a cancerului la creier.
Descoperirile sugerează că astmul are ceva care rănește plămânii în timp ce ajută creierul, dar ce este acel ceva?
O privire mai atentă la ambele grupuri de șoareci a dezvăluit într-adevăr o diferență distinctă în comportamentul celulelor T.
„Desigur, nu vom începe să inducem astm nimănui; astmul poate fi o boală letală”, spune neurologul David Gutmann, de la Universitatea Washington din St. Louis.
„Dar dacă am putea păcăli celulele T să creadă că sunt celule T de astm atunci când intră în creier, astfel încât să nu mai susțină formarea și creșterea tumorilor cerebrale?”, se întreabă omul de știință.
În cercetările anterioare, atunci când celulele T din plămânii șoarecilor au fost oprite să producă o proteină cunoscută sub numele de decorină, animalele au prezentat mai puțină inflamație în sistemul lor respirator.
În studiul actual, șoarecii cu astm bronșic au arătat, de asemenea, o expresie crescută a decorinei în celulele T ale splinei, ganglionilor limfatici și nervilor optici.
Acest lucru se potrivește cu rezultatele la oamenii cu astm bronșic, unde expresia decorinei este crescută în mod similar în celulele T ale corpului. La șoarecii fără astm, totuși, decorina nu a fost exprimată la fel de mult.
Acest lucru sugerează că proteina derivată din celulele T ar putea să nu fie bună pentru plămâni, dar ar putea avea efecte anticancerigene în creier.
Mai exact, autorii au descoperit că o creștere a decorinei de-a lungul nervului optic al șoarecelui a oprit celulele T locale să activeze microglia, care sunt celule imune santinelă cunoscute ca fiind asociate cu creșterea tumorilor canceroase.
Prin urmare, este posibil ca tratarea creierului cu decorină să inhibe potențial acumularea de celule canceroase la oameni, deși vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate în rândul copiilor cu astm.
„De asemenea, investigăm rolul eczemei și al infecțiilor la începutul copilăriei, deoarece ambele implică celule T”, spune Gutmann.
„Pe măsură ce înțelegem această comunicare între celulele T și celulele care favorizează tumorile cerebrale, vom începe să găsim mai multe oportunități de a dezvolta terapii inteligente pentru a interveni în acest proces”, a adăugat cercetătorul.
Studiul a fost publicat în Nature Communications.
Vă recomandăm să citiți și:
Consumul de cafea și ceai poate fi asociat cu rate reduse de accident vascular cerebral și demență