A provenit apa de pe Pământ din comete înghețate și praf spațial?

Acoperă trei sferturi din suprafața Pământului și îi oferă planetei noastre culoarea albastră distinctivă atunci când este privită din spațiul cosmic. Dar apa de pe Pământ, cea care formează mările și care a susținut viața timp de miliarde de ani, este un subiect de dezbatere științifică majoră.

Unii cercetători susțin că apa, într-o anumită formă, a fost prezentă în lumea noastră încă de când aceasta s-a format din norii de praf și gaz, acum 4,5 miliarde de ani. Pământul a fost întotdeauna prevăzut cu un rezervor, scrie The Guardian.

Cu toate acestea, alți oameni de știință au o viziune diferită. Ei spun că, la început, Pământul era uscat și lipsit de apă, iar oceanele noastre au apărut abia mai târziu, când gheața și apa au plouat asupra lumii noastre din surse extraterestre.

Aceste surse ar fi fost responsabile pentru majoritatea celor aproape 1,4 miliarde de kilometri cubi de apă care acoperă acum planeta noastră.

Cu ce au comparat cercetătorii apa de pe Pământ

Iar acum, un grup de oameni de știință britanici a oferit dovezi importante care susțin ideea că originile mărilor noastre au fost în afara acestei lumi. Ei au studiat granule de praf găsite pe un asteroid numit 25143 Itokawa și aduse înapoi pe Pământ de o sondă robot japonez și au concluzionat că acestea susțin ideea că oceanele noastre își au originea în spațiu.

„Praful pe care l-am studiat oferă dovezi bune că oceanele noastre au fost create din apă care a venit din alte părți ale sistemului solar. Acesta sugerează că cel puțin jumătate din apa pe care o avem pe Pământ a ajuns aici din praful interplanetar”, a spus Luke Daly, de la Universitatea din Glasgow.

Daly și colegii săi au folosit tomografia cu sondă atomică pentru a studia firele de praf care au fost aduse de 25143 Itokawa. Această tehnică remarcabilă le permite oamenilor de știință să numere atomii dintr-o probă unul câte unul. În acest fel, s-a dezvăluit că praful adus înapoi de pe asteroid conține cantități semnificative de apă, susțin oamenii de știință într-o lucrare publicată în revista Nature Astronomy.

Cum a ajuns această apă pe planeta noastră

Această apă a fost creată cel mai probabil de vântul solar, un flux de particule care ies din Soare, a adăugat Daly. Aceste particule ar fi interacționat cu atomii de oxigen din norii de praf care plutesc prin Sistemul Solar pentru a crea molecule de apă care s-ar fi acumulat în nori de-a lungul istoriei sistemului solar.

Apoi, pe măsură ce Pământul a orbit în jurul Soarelui, ar fi trecut prin acești nori și ar fi adunat firele de praf și apa din ele. În acest fel, apa, „forța motrice a întregii naturi”, așa cum a numit-o cândva Leonardo da Vinci, ar fi ajuns din cer pe planeta noastră.

În mod crucial, alte corpuri care orbitează în jurul Soarelui ar fi adunat și ele acest fire de praf purtătoare de apă. Pe Pământ, aceste mici fragmente de silicat s-au dezintegrat de mult, dar pe asteroidul fără aer 25143 Itokawa ele au rămas netulburate la suprafață timp de probabil de miliarde de ani, până când sonda japoneză Hayabusa a luat o mostră și a adus-o înapoi pe Pământ, unde conținutul său a fost dezvăluit.

Grupul, care l-a inclus și profesorul Martin Lee, de la Universitatea din Glasgow, subliniază că nu crede că toată apa din mările noastre provine din fire de praf solar. O aprovizionare la fel de importantă ar fi fost asigurată de gheața din cometele și asteroizii care s-au prăbușit pe Pământ.

„În combinație, praful solar și cometele de gheață ne-au oferit oceanele în care a evoluat viața”, a spus Lee.

Acest ultim punct este susținut de faptul că gheața de pe comete și asteroizi conține cantități relativ mari de deuteriu, un izotop al hidrogenului, în comparație cu apa de pe Pământ, în timp ce praful solar conține niveluri relativ scăzute de deuteriu.

În combinație, cele două surse s-au echilibrat reciproc pentru a oferi o semnătură izotopică care se potrivește cu cea a apei de pe Pământ.

Modul în care apa de pe Pământ a ajuns aici sugerează că ar putea exista apă și pe alte planete

Iar descoperirea este importantă nu doar pentru că oferă dovezi convingătoare despre originea apei de pe Pământ. De asemenea, sugerează că alte planete din Sistemul Solar ar putea avea apă, poate sub formă de gheață, pe suprafețele lor, cu implicații cheie pentru viitoarea explorare a spațiului și căutarea vieții în altă parte a galaxiei.

„Orice fel de satelit natural ar trebui să aibă o sursă regenerabilă de apă produsă de vântul solar”, a spus Daly.

„Și asta ar fi important pentru explorarea umană a spațiului. Avem nevoie de apă de băut pentru a ne menține corpul în funcțiune și am putea, de asemenea, să o folosim, împărțind moleculele de apă în componentele lor de hidrogen și oxigen, pentru a face combustibil pentru rachete. În următorii ani, pe măsură ce stabilim o bază pe Lună, sursele de apă ca acestea vor fi probabil neprețuite. Nu va trebui să luăm apă cu noi când călătorim prin sistemul solar”, a adăugat cercetătorul.

Oamenii de știință cred acum că un depozit de gheață s-a format în craterul Shackleton din apropierea polului sudic al Lunii și aceasta este ținta principală pentru viitorul program Artemis al NASA, care își propune să înființeze o colonie acolo și să-i exploateze resursele de apă.

Iar observația că praful interplanetar din propriul nostru sistem solar conține apă are, de asemenea, implicații pentru căutarea vieții în altă parte a galaxiei, a adăugat Daly.

„De-a lungul galaxiei noastre, putem observa nori de praf în alte sisteme stelare în care se formează planete. Asta sugerează că aceste lumi vor avea o sursă de apă care le va permite să dezvolte mările și oceanele și apoi, posibil, viața într-o formă sau alta”, a completat acesta.

Vă recomandăm să citiți și:

După filmul pe Stația Spațială Internațională, rușii vor să facă unul pe Lună sau Marte

Ce s-ar întâmpla dacă Luna ar fi de două ori mai aproape de Pământ?

Un renumit astronom de la Harvard susține că extratereștrii ne-au vizitat deja în anul 2017

Sistemul solar în formă de „morișcă”, descoperit în galaxia noastră, nu va mai rezista mult timp