Soarele nostru ar fi avut „un geamăn malefic” numit Nemesis

Un model recent despre modul în care se formează stelele adaugă greutate ipotezei că majoritatea stelelor, dacă nu chiar toate, se nasc cu cel puțin un frate. Soarele nostru nu este, probabil, excepție și unii astronomi bănuiesc că geamănul înstrăinat al Soarelui ar putea fi de vină pentru moartea dinozaurilor.

După ce au analizat datele dintr-o măsurătoare radio efectuată pe un nor de praf din constelația Perseus, doi cercetători de la UC Berkeley și de la Harvard-Smithsonian Astrophysical Observatory au concluzionat încă din 2017 că toate stelele asemănătoare cu Soarele nostru se nasc probabil cu un însoțitor, scrie Science Alert.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

„Am rulat o serie de modele statistice pentru a vedea dacă am putea lua în considerare populațiile relative de stele tinere simple sau binare ale tuturor separărilor din norul molecular Perseus, iar singurul model care ar putea reproduce datele a fost unul în care toate stelele se formează inițial ca binare largi”, a declarat astronomul Steven Stahler în iunie 2017.

De ani de zile, astronomii s-au întrebat dacă numărul mare de sisteme binare și triple de stele din galaxia noastră sunt create aproape unul de celălalt sau dacă se apropie după ce s-au format.

Simulările au arătat că majoritatea stelelor se nasc ca multipli

Ipoteza „născute împreună” a fost favorita, iar simulările dezvoltate în ultimele decenii au arătat că aproape toate stelele s-ar putea naște ca multipli care adesea se despart.

Dovezile empirice care susțin aceste simulări au fost limitate, din păcate, ceea ce face ca această nouă lucrare să fie destul de interesantă.

„Munca noastră este un pas înainte în înțelegerea modului în care se formează binarele și, de asemenea, a rolului pe care binarele îl joacă în evoluția stelară timpurie”, a spus Stahler.

Ca parte a studiului VLA despre disc și multiplicitate (pe scurt, VANDAM), cercetătorii au cartografiat undele radio care se scurg dintr-un cocon dens de praf, aflat la aproximativ 600 de ani lumină distanță, care conținea o întreagă pepinieră de stele tinere.

Studiul VANDAM a permis un recensământ al stelelor mai mici de jumătate de milion de ani, numite stele de clasa 0 (simpli „bebeluși” în ceea ce privește stelele) și stele puțin mai vechi, având între 500.000 de ani și 1 milion de ani, numite clasa 1.

În combinație cu datele despre formele norului de praf din jur, oamenii de știință au descoperit 45 de stele singuratice, 19 sisteme binare de stele și alte cinci care conțineau mai mult de două stele.

„Cred că avem cele mai puternice dovezi de până acum”

În timp ce rezultatele lor au prezis că toate stelele s-au născut ca binare, ei și-au modificat concluzia pentru a ține cont de limitările modelului lor, spunând că majoritatea stelelor formate în interiorul nucleelor ​​dense de nori de praf se nasc cu un partener.

„Cred că avem cele mai puternice dovezi de până acum pentru o astfel de afirmație”, a spus Stahler la acea vreme.

Privind îndeaproape distanțele dintre stele, cercetătorii au descoperit că toate binarele separate printr-un spațiu de 500 Unități Astronomice (AU) sau mai mult erau de clasa 0 și aliniate cu axa norului în formă de ou care le înconjoară.

Stelele de clasa 1, pe de altă parte, au avut tendința de a fi mai apropiate între ele, la aproximativ 200 AU, și nu erau aliniate cu axa „oului” lor.

„Nu știm încă exact ce înseamnă, dar nu este întâmplător și trebuie să spunem ceva despre modul în care se formează binarele largi”, a spus Sarah Sadavoy, de la Harvard-Smithsonian Astrophysical Observatory.

Dacă majoritatea stelelor se nasc cu un partener, unde este cel cu care s-a născut Soarele nostru?

O distanță de 500 AU este de aproximativ 0,008 ani-lumină, sau puțin sub 3 zile-lumină. Pentru a o pune în perspectivă, Neptun se află la aproximativ 30 AU distanță de Soare, sonda Voyager 1 este în prezent la puțin sub 140 AU distanță, iar cea mai apropiată stea cunoscută, Proxima Centauri, este la 268.770 AU distanță.

Deci dacă Soarele nostru are un geamăn, este aproape sigur că acesta nu va putea fi văzut în vecinătate.

Dar există o ipoteză conform căreia geamănul Soarelui nostru tinde să treacă prin zonă din când în când și să strice lucruri.

Este posibil ca geamănul pe care l-a avut Soarele nostru să fie responsabil de dispariția dinozaurilor

A fost botezat Nemesis pentru că acest generator teoretic de probleme a fost propus ca fiind motivul din spatele unui aparent ciclu de dispariții pe Pământ de 27 de milioane de ani, inclusiv cel care a omorât majoritatea dinozaurilor.

Un astronom de la University of California Berkeley, numit Richard Muller, a teoretizat în urmă cu 23 de ani că o stea pitică roșie, aflată la 1,5 ani lumină distanță, ar putea călători periodic prin limitele exterioare înghețate ale Sistemului nostru Solar, stârnind materialul cu gravitația sa și trimițând câțiva bolovani spațiali către noi.

O stea trecătoare slabă, cum ar fi o pitică maro, ar putea explica și alte anomalii de la marginile sistemului nostru solar, cum ar fi orbita ciudată și largă a planetei pitice Sedna.

Nu există niciun semn de Nemesis, dar un partener binar de mult pierdut pentru Soarele nostru ar putea explica anumite lucruri.

„Spunem că da, probabil a existat o stea Nemesis cu mult timp în urmă”, a declarat Stahler.

În acest caz, Soarele nostru ar fi adunat partea mai mare de praf și gaz, făcându-l pe geamănul său să rămână întunecat și pitic.

Această cercetare a fost publicată în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Vă recomandăm să citiți și:

Găurile negre supermasive care rătăcesc prin Univers

Mii de semnale radio noi, detectate de la surse cosmice aflate în apropiere

Hubble a surprins unul dintre cele mai spectaculoase inele ale lui Einstein observate vreodată

”Gravitaţia negativă” ar putea exista în jurul nostru. Specialiştii susţin că au descoperit sursa