Spațiul din jurul Căii Lactee nu este gol. Dimpotrivă, galaxia noastră este plină de galaxii pitice cu mase scăzute și care conțin până la 1.000 de stele fiecare.
Asta nu este neobișnuit. Știm din observațiile anterioare că galaxiile pitice se acumulează deseori în apropierea galaxiilor mai mari, iar acestea pot ajunge să fie capturate de câmpul gravitațional. Astronomii au identificat până acum aproape 60 de galaxii mai mici la o distanță de 1,4 milioane de ani-lumină de Calea Lactee, deși cel mai probabil există mai multe.
Potrivit unei noi analize de date obținute de satelitul Gaia, majoritatea acestor galaxii sunt relativ noi: prea noi pentru a orbita Calea Lactee, cel puțin pentru moment.
„Noi am concluzionat că, având în vedere energiile lor extrem de ridicate și momentul cinetic, majoritatea galaxiilor pitice nu pot fi sateliți de lungă durată, iar dacă ar putea fi atașate de Calea Lactee, acestea s-ar afla la primul pasaj, adică deplasându-se sub influența gravitației spre un obiect ceresc în urmă cu mai puțin de 2 miliarde de ani”, au scris cercetătorii într-un nou studiu coordonat de astrofizicianul François Hammer de la Observatorul din Paris, Franța.
Misiunea Gaia este un proiect în desfășurare pentru a cartografia Calea Lactee cu cea mai mare precizie de până acum, inclusiv poziții tridimensionale, deplasările și vitezele stelelor și obiectelor.
Folosind măsurătorile acestor proprietăți, Hammer și colegii săi au folosit date de la Gaia pentru a calcula mișcările a 40 de galaxii pitice din afara Căii Lactee. Apoi, savanții au folosit parametri precum velocitatea tridimensională a fiecărei galaxii pentru a calcula energia orbitală și momentul cinetic.
Rezultatele au fost foarte interesante pentru că au arătat că majoritatea galaxiilor pitice considerate a fi sateliți ai Căii Lactee se deplasează mult mai rapid decât obiectele cunoscute a fi pe orbita din jurul Căii Lactee, cum ar fi stelele din Gaia-Enceladus și galaxia pitică sferoidală Săgetătorul.
Calea Lactee a devorat numeroase galaxii de-a lungul timpului. Gaia-Enceladus a fost subsumată în urmă cu 9 miliarde de ani, iar rămășițele sale au rămas sub forma unei populații de stele care orbitează la energii relativ scăzute.
Noile rezultate ar putea schimba înțelegerea noastră privind interacțiunile dintre galaxiile normale și cele pitice, precum și proprietățile galaxiilor pitice, potrivit Science Alert.
„Calea Lactee este o galaxie mare, astfel că forța sa mareică este gigantică și este foarte ușor de distrus o galaxie pitică după unul sau două pasaje”, a explicat Hammer.
Noile descoperiri mai sugerează și că materia întunecată nu trebuie să fie neapărat inclusă în modelele științifice pentru aceste galaxii. Studiile viitoare vor putea analiza această posibilitate.
De asemenea, trebuie menționat faptul că rezultatele cercetătorilor sunt similar cu un studiu din 2006 care a arătat că vitezele din Norii lui Magellan erau mult mai crescute decât s-a crezut, bazându-se pe date colectate de Hubble, astfel sugerând că nu sunt sateliți ai Căii Lactee. Acea teorie pare să fi fost abandonată între timp de câțiva dintre cercetători.
O gaură neagră, descoperită într-un roi stelar în afara galaxiei Calea Lactee
Un semnal radio ciudat care se repetă, detectat în apropiere de centrul galaxiei Calea Lactee
Sursa razelor cosmice din galaxia Calea Lactee a fost în sfârșit înțeleasă de astronomi