Noi imagini surprinse de Hubble dezvăluie un fenomen cosmic extrem de dramatic

Telescopul Spațial Hubble a surprins noi imagini uimitoare cu nașterea unei stele, un fenomen cosmic extrem de dramatic.

Situat la aproximativ 400 până la 600 de ani-lumină depărtare, în constelația Cameleonul, un complex uriaș de nori se transformă în stele. Acesta este numit complexul Cameleonului, fiind plin de stele tinere T Tauri, o clasă de stele variabile.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Dacă privim îndeaproape cu instrumentele potrivite, putem vedea, de asemenea, stele care sunt în procesul de formare, acestea fiind cunoscute drept protostele. Subiectul noilor imagini surprinse de Hubble este o astfel de stea, numită J1672835.29-763111.64, întipărită în nebuloasa de reflexive IC 2631 (adică o nebuloasă care strălucește cu lumina stelară reflectată, IC 2631 fiind luminată de o stea numită HD 97300).

Stelele iau naștere în nori reci și denși de gaz molecular interstelar

Stelele se formează în nori reci și denși de gaz molecular interstelar. Acest gaz nu este distribuit în mod egal. Aglomerările mai dense pot fuziona din cauza proceselor precum vânturile stelare locale. Atunci când densitatea este îndeajuns de ridicată, aceste aglomerări se pot prăbuși sub propria gravitație, astfel formând o protostea care se rotește.

În timp ce protosteaua se rotește, materialul din norul din jurul obiectului formează un disc. Discul de material ajunge în stea în proces de formare, fiind atras de gravitația tot mai puternică, care crește pe măsură ce protosteaua acumulează masă.

Pe măsură ce protosteaua crește, aceasta începe să producă un vânt stelar puternic, iar materialul care ajunge în protosteaua începe să interacționeze cu câmpurile sale magnetice, curând de-a lungul liniilor câmpului magnetic până la poli, acolo unde este aruncat în spațiu sub formă de jeturi de plasma puternice.

Vântul și jeturile sunt cunoscute drept „feedback stelar”, iar acestea ajută la eliminarea materialului din jurul protostelei, încetinind și în cele din urmă oprind creșterea sa. Atunci când steaua acumulează suficient de multă masă pentru a produce căldura și presiunea necesară în nucleu, fuziunea nucleară va începe.

Formarea stelară, un proces relativ îndelungat

Gazul și praful rămas în disc vor forma apoi alte obiecte cum ar fi planete, asteroizi și comete. Însă, protosteaua noastră nu a ajuns încă la acel moment. Regiunea din jurul său este încă foarte prăfuită, ceea ce înseamnă că încă nu a eliminat materialul din jur.

De regulă, nu am putea să vedea protosteaua strălucind prin tot acel praf, însă lungimile de undă infraroșii pot trece prin nor, astfel că Hubble o poate observa, scrie Science Alert.

Protosteaua a fost observată ca parte dintr-un studiu ce implică 312 astfel de obiecte, acoperite de nori moleculari denși. Formarea stelară este un proces relativ îndelungat, necesitând milioane de ani, ceea ce înseamnă că noi nu vom putea observa acest fenomen de la început și până la sfârșit.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii vor să construiască un telescop de 11 miliarde de dolari care să-l întreacă pe Hubble

Telescopul Spațial James Webb, succesorul lui Hubble, va trece prin „două săptămâni de teroare”

Coliziunea dintre două galaxii, surprinsă de Hubble. Și Calea Lactee va fuziona în viitor cu o galaxie

Telescopul Spațial Hubble a surprins „ochiul” uimitor al unei explozii stelare masive