Un nou motor electric pentru nave spațiale a fost pornit pentru prima dată într-un test pe orbită
Pentru sateliții care se rotesc în jurul Pământului, un motor electric pentru nave spațiale care ionizează și împinge particule de xenon este ceea ce îi face să se deplaseze acolo unde au nevoie.
În timp ce atomii de xenon se ionizează ușor și sunt suficient de grei pentru a genera tracțiune, gazul este rar și scump, ca să nu mai vorbim că este și greu de depozitat, scrie Science Alert.
Datorită unor cercetări recente am putea avea în curând o alternativă. Este vorba despre iod.
Operarea completă pe orbită a unui satelit alimentat cu iod gazos a fost acum efectuată de compania de tehnologie spațială ThrustMe, iar tehnologia promite să conducă la sisteme de propulsie a sateliților care sunt mai eficiente și mai accesibile ca niciodată.
Iodul ar putea înlocui xenonul într-un motor electric pentru nave spațiale
„Iodul este mult mai abundent și mai ieftin decât xenonul și are avantajul suplimentar că poate fi stocat nepresurizat sub formă de solid”, spune Dmytro Rafalskyi, CTO și co-fondator al ThrustMe.
În timp ce testele anterioare la sol ale motoarelor de propulsie cu iod au fost promițătoare, funcționarea acestora în spațiu este cel mai clar semn de până acum că acesta poate fi viitorul unui motor electric pentru nave spațiale la scară mică și că explorarea noastră a spațiului poate continua.
Echipa a folosit iod pentru a alimenta un satelit CubeSat de 20 kg cu un motor numit NPT30-I2, care a fost lansat pe 6 noiembrie 2020. Manevrele au fost efectuate cu succes, dovedindu-se că iodul atinge o eficiență de ionizare mai mare decât xenonul.
Pe lângă beneficiile despre care am vorbit deja, sistemele pe bază de iod ar putea fi construite și în forme mult mai mici și mai simple decât sateliții actuali: spre deosebire de xenon și alți propulsori, iodul poate fi stocat la bord în formă solidă înainte de a fi transformat într-un gaz, așa că nu este nevoie de rezervoare voluminoase de gaz de înaltă presiune.
„Demonstrația încheiată cu succes a funcționării NPT30-I2 înseamnă că putem trece la următorul pas în dezvoltarea propulsiei cu iod”, spune Rafalskyi.
„În paralel cu testele noastre în spațiu, am dezvoltat noi soluții care permit o performanță crescută și am început o campanie extinsă de testare de anduranță la sol pentru a depăși și mai mult limitele acestei noi tehnologii.”
Se preconizează că zeci de mii de sateliți vor fi lansați pe orbită în următorul deceniu, așa că găsirea unor modalități de a îi face cât mai eficienți și cât mai accesibili este esențială dacă vrem să continuăm să explorăm și să analizăm Pământul și Universul din jurul nostru.
Utilizarea iodului pentru a face sateliții mai accesibili, mai eficienți și mai compacți are multiple potențiale beneficii în modul în care „constelațiile” de sateliți pot fi lansate, învățate să a se evite unele pe altele și eliminate atunci când au ajuns la sfârșitul perioadei de exploatare.
Cercetătorii mai au de lucrat la unele aspecte
Provocări rămân: iodul este foarte coroziv, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de ceramică pentru a proteja piesele sateliților, iar în prezent motoarele cu iod nu răspund la fel de bine la comenzi precum omologii lor cu xenon. Cu toate acestea, este un mare pas înainte pentru tehnologie.
„Publicarea acestor rezultate istorice nu este importantă doar pentru ThrustMe, ci și pentru industria spațială în general”, spune CEO-ul și co-fondatorul ThrustMe, Ane Aanesland.
„Având rezultatele noastre evaluate de către colegi și accesibile publicului, oferă comunității mai multă încredere și ajută la crearea unui punct de reper în industrie.”
Cercetarea a fost publicată în Nature.
Vă recomandăm să citiți și:
Astronomii susțin că viața de pe Venus ar trebui să fie „un nou tip de organism”
Cât de bună este, de fapt, o mașină electrică pentru planetă?