Noi cercetări arată că zincul ar putea trata răceala, însă există și o problemă

În 1771, medicul german Hieronymus David Gaubius a prezentat comunității științifice occidentale „un medicament promițător”: zincul.

Mai bine de 200 de ani mai târziu, zincul face parte din multe suplimente de pe rafturile farmaciilor din întreaga lume. Este cunoscut chiar și ca unul dintre puținele medicamente ce pot ajuta la combaterea unei răceli comune. Oare chiar așa este?

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Dovezile pentru suplimentele pe bază de zinc sunt limitate, rezultatele studiilor au fost mixte, iar dozajul, formula și durata prescripției nu au fost investigate cum trebuie până acum.

O nouă analiză a consolidat acum ideea că suplimentele de zinc pot preveni simptomele și scurta durata infecțiilor respiratorii virale, cum ar fi gripa sau răceala comună.

Zincul nu poate opri contractarea răcelii

„Mulți cred că rolul zincului în prevenirea și tratarea infecțiilor este doar pentru oamenii care au deficiență de zinc. Descoperirile noastre contestă această idee”, a spus Jennifer Hunter, doctor în medicină integrative la Universitatea de Vest din Sydney, Australia.

Atunci când zincul a fost administrat ca măsura de prevenția, analiza a arătat că a existat un risc cu 28% mai scăzut pentru dezvoltarea de simptome ușoare, precum și un risc cu 87% mai scăzut pentru apariția simptomelor moderat-severe.

Ca și tratament, administrat după infecție, zincul a redus ușor durata simptomelor. De obicei, consumul de zinc a redus simptomele cele mai severe cu aproximativ două zile.

Efectul este destul de minimal, în special dacă luăm în considerare faptul că simptomele au rămas, în general, la fel de severe. Mai mult, dacă pacientul este infectat intenționat cu un virus al răcelii, zincul nu oprește contractarea bolii.

Deși concluziile analizei sunt interesante, acestea nu ne pot spune prea multe despre modul în care zincul ameliorează o infecție virală, cum ar fi o răceală.

Pandemia de COVID-19 a readus zincul în lumina reflectoarelor

Înainte de secolul XVIII, atunci când Gaubius a dezvăluit „medicamentul secret” pe care l-a descoperit, zincul era în mare parte vândut de alchimiști pentru tratarea convulsiilor severe. Atunci când Gaubius a descoperit pudra, însă, medicul a aflat că nu este nimic mai mult decât oxid de zinc.

Pentru o perioadă în secolul XIX, zincul a fost folosit pentru tratarea epilepsiei, însă în secolul XX, popularitatea medicamentul a scăzut considerabil, scrie Science Alert.

Abia în anii 1960, zincul a reapărut ca tratament potențial pentru deficiențele de zinc natural și o boală ereditară rară numită Boala lui Wilson, care cauzează o acumulare de cupru în organe vitale.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba de tratarea infecțiilor virale, potențialul zincului rămâne în mare parte nerealizat. Chiar și așa, unii experți medicali recomandă consumul oral de zinc pentru cei care suferă de infecții respiratorii, iar pandemia recentă de COVID-19 a readus zincul în lumina reflectoarelor.

Există în continuare multă incertitudine în privința zincului

În ciuda faptului că studiile clinice nu au ajuns încă la date concrete, unele cadre medicale au început deja să folosească zincul în tratarea infecției cu virusul SARS-CoV-2.

Riscurile sunt reduse dacă pacientul este consultat corespunzător și dozajul nu ajunge prea crescut. Unele doze de zinc pot, de asemenea, să ducă la apariția unor efect adverse precum greață sau pierderea mirosului (efect comun în timpul folosii sprayului nazal cu zinc).

„Medicii și consumatorii trebuie să fie conștienți de faptul că există în continuare multă incertitudine în privința formulelor, dozelor și căilor de administrare ale zincului”, a spus Hunter.

Vă mai recomandăm să citiți și:

OMS a cerut date suplimentare de la Merck despre medicamentul său împotriva COVID-19

Un medicament pentru cancer, obținut din „fungi de omidă” din Himalaya, a obținut rezultate promițătoare în studiile clinice

A fost dezvoltat primul „medicament viu” care tratează bacteriile rezistente la antibiotice

FDA tocmai a aprobat primul medicament pentru Alzheimer din ultimele două decenii