Telescopul Spațial Hubble a surprins „ochiul” uimitor al unei explozii stelare masive

Moartea unei stele masive pare să fie unul dintre cele mai frumoase sfârșituri din Univers. Stelele moarte aruncă în spațiul din jur cantități colosale de material, produs de undele de șoc ale exploziei și vânturile stelare, iluminate de propria lumină a stelei. Exact asta s-a întâmplat și cu AG Carinae, o stea masivă aflată pe moarte la 15.000 de ani-lumină distanță.

De fapt, agonia morții lui AG Carinae este mult mai spectaculoasă decât de obicei. Aceasta este o variabilă luminoasă albastră, fiind una dintre cele mai luminoase și masive stele din galaxie.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Aceste stele extrem de rare au o durată de viață mult mai scurtă decât alte stele, doar câteva milioane de ani.

AG Carinae, care are o masă de aproximativ 55 până la 70 de ori mai mare decât cea a Soarelui, are o vechime de doar câteva milioane de ani și este instabilă. Luminozitatea sa variază în mod semnificativ, din cauza forțelor aflate în conflict: presiunea radiațiilor și gravitația care duce la prăbușirea la interior a stelei.

Ce se poate vedea în imaginile surprinse de Telescopul Spațial Hubble?

La sfârșitul vieții unei stele, pe măsură ce aceasta începe să-și epuizeze combustibilul, presiunea radiațiilor începe să scadă. Asta cauzează steaua să se contracte, materialul încălzindu-se pe măsură ce se apropiere de miezul stelar.

Această încălzire cauzează apoi erupția stelei. În cazul AG Carinae, învelișul de material din jurul său (apărând în imagini ca un iris în jurul unei pupile), este produsul unei astfel de erupții, având în loc în urmă cu 10.000 de ani.

În imaginile surprinse de Telescopul Spațial Hubble, culorile reprezintă tipuri de material. Roșu reprezintă gazul ionizat aruncat de stea, predominant hidrogen și nitrogen. Albastru reprezintă praful din jurul stelei, luminat de propria lumină a stelei.

Formele și spațiile goale din praf ar fi fost conturate de vântul puternic al stelei, care poate atinge viteze de până la 1 milion de kilometri pe oră, scrie Science Alert.

Moartea stelei va lăsa în urmă unul dintre cele mai enigmatice obiecte din Univers

Vântul suflă cu mai multă putere decât viteza expansiunii gazului nebuloasei, în jur de 250.000 kilometri pe oră. Atunci când vântul îl ajunge din urmă, acesta se lovește de gaz și îl împinge spre exterior, astfel eliminând un spațiu gol din jurul stelei.

AG Carinae continuă să fie instabilă și va deveni în cele din urmă atât de sărăcită de hidrogen încât se va transforma într-o stea Wolf-Rayet, acest proces fiind deja declanșat. Odată ce acest stadiu evolutiv din viața stelei rămâne fără combustibil, AG Carinae va sfârși ca o supernova.

În timpul acestui proces, astronomii cred că miezul se va prăbuși, lăsând în urmă unul dintre cele mai enigmatice obiecte din Univers, o gaură neagră.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O imagine incredibilă surprinsă de Hubble arată jeturi luminând spațiul în timpul unui fenomen rar

O imagine uimitoare cu o galaxie din constelația Cuptorul, surprinsă de Telescopul Spațial Hubble

O imagine spectaculoasă cu trei galaxii îndepărtate, surprinsă de Hubble

O nouă imagine uimitoare surprinsă de Hubble arată o stea pe punctul de a fi anihilată