Cercetătorii NASA sunt tot mai convinși de existența apei pe Lună
Un nou studiu întocmit de oamenii de știință de la NASA lansează ideea că „asperitatea” suprafeței Lunii și a zonelor întunecate ar putea fi un loc perfect pentru adevărate depozite de gheață.
Deși are aspectul unei „coji uscate”, lipsite în totalitate de apă, Luna dispune totuși, potrivit celor mai recente studii NASA, de adevărate rezervoare de apă. Tot mai dese sunt cazurile în care nave spațiale descoperă locuri pe Lună în care există cantități mari de gheață, surse evidente de apă.
Existența pe solul Lunii a acestor „oaze de apă înghețată” este de natură să îi contrarieze pe oamenii de știință care își exprimă nedumerirea cu privire la modul în care au fost create aceste zone.
Iar lipsa atmosferei capabile să regleze temperatura în timpul zilei, ca și suprafața încinsă a Lunii, care ar trebui să aducă apa într-un punct mai apropiat de fierbere decât de înghețare, par să le dea dreptate.
Și totuși…
Un paradox deslușit
„Dacă orice cantitate de apă depozitată într-un loc pe Lună reușește să se transforme peste noapte, din cauza temperaturilor de peste -150 ° C, cât se înregistrează pe timpul nopții, în mod evident acea particulă de gheață ar trebui să se topească, iar mai apoi să atingă punctul de fierbere odată cu apariția Soarelui”, sunt de părere cercetătorii.
Cu toate acestea, studiile recente au arătat că există apă la suprafață, în anumite zone de pe Lună, chiar dacă temperaturile sunt atât de ridicate încât ar trebui să ducă la evaporarea ei.
„Cu peste un deceniu în urmă, nava spațială a detectat posibila prezență a apei, pe timp de zi, pe suprafața Lunii și acest lucru a fost confirmat recent de Observatorul Stratosferic al Astronomiei Infraroșii (SOFIA) al NASA”, a declarat astrofizicianul Björn Davidsson, astrofizician la Jet Propulsion Laboratory (JPL), citat de sciencealert.com.
Cantitatea de apă, diferită în anumite momente ale zilei
Un studiu din 2009 a constatat că în ceea ce privește cantitatea de apă existentă pe Luna, aceasta se schimbă în funcție de momentul zilei. Există mai puțină apă înainte de prânz, în cea mai fierbinte parte a zilei, dar crește din nou după-amiaza când se răcește puțin. Acest lucru sugerează că cel puțin o parte din apă suferă modificări, în sensul că fierbe, în timpul zilei, și se congelează din nou mai târziu.
Într-un ciclu de cercetări recente, Davidsson și un alt cercetător JPL, Sona Hosseini, au folosit imagini din misiunile Apollo care arătau bolovani și cratere pe Lună, o imagine mai apropiată de ceea ce știm îndeobște despre astrul selenar.
Citește și:
Noi reguli de protecție planetară pentru misiunile pe Lună și pe Marte
NASA ar putea renunţa la racheta Boeing, pentru viitoarea misiune pe Lună