Celulele canceroase crescute în laborator diferă foarte mult de cele care apar în corpul uman
În încercarea de a dezvolta tratamente mai bune pentru cancer și de a găsi un potențial leac pentru această boală cumplită, studiul celulelor canceroase în vase petri este crucial. Noi cercetări au evidențiat unele dintre diferențele genetice cheie dintre aceste celule și celulele care se dezvoltă în corpul uman.
Deși asta nu înseamnă că cercetarea în laborator cu ajutorul celulelor artificiale nu poate fi utilă și informativă, este important pentru oamenii de știință să știe care sunt aceste diferențe în timp ce caută moduri de a opri răspândirea tumorilor.
Cercetătorii au dezvoltat un model de învățare automată numit CancerCellNet (CCN) pentru a compara celulele canceroase din corp cu celulele canceroase din alte patru surse: 26 șoareci concepuți pentru a dezvolta cancer; 415 șoareci cu celule canceroase umane transplantate; 131 de bile din țesut 3D crescut în laborator pentru a imita tumorile; și 657 de linii de celule canceroase tradiționale (culturi celulare).
Prin compararea secvențelor de ARN ale acestor celule, instrucțiunile biologice care determină modul în care proteinele se dezvoltă, cu o bază de date a genomului cancerului, cercetătorii au reușit să stabilească cât de asemănătoare erau celulele din laborator cu cele in vivo, la nivel genetic.
Șoarecii și tumorile modificate genetic, cea mai bună potrivire
„Poate că nu este surprinzător pentru oamenii de știință faptul că liniile de celule canceroase sunt inferioare din punct de vedere genetic față de alte modele, însă noi am fost surprinși de faptul că șoarecii și tumorile modificate genetic au funcționat atât de bine prin comparație”, a explicat Patrick Cahan, biolog molecular și genetician la Universitatea Johns Hopkins.
În medie, șoarecii și tumorile modificate genetic au avut secvențe de ARN care se potrivesc cel mai mult cu cancerul uman real în aproximativ 80% dintre tipurile de tumori testate, inclusiv cancerele de sân, plămâni și cele ovariene.
Liniile de celule canceroase nu s-au descurcat la fel de bine, prezentând mai multe discrepanțe cu tumorile umane. Un exemplu menționat în studiu arată că o linie celulară cunoscută sub numele de PC3, pentru cancerul de prostată, seamănă mai mult cu cancerul de vezică urinară. Se pare că liniile celulare încep să se schimbe odată ce ies din mediul lor natural.
Modelul de învățare automată se arată promițător
Totuși, studiul are și limitări. ARN-ul este o modalitate bună de a compara celulele, însă acesta nu spune întreaga poveste, iar cercetătorii doresc să adauge mai multe date la modelul de învățare automată CCN pentru a-l face mai precis.
Mai mult, trebuie remarcat și că studiul a analizat relativ puțini șoareci și tumori, fapt ce ar fi putut distorsiona oarecum rezultatele, potrivit Science Alert.
Deși acesta este doar începutul pentru CCN, modelul se arată promițător și i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să afle cât de realiste sunt modelele lor de cancer și cât de fiabile vor fi studiile bazate pe acestea atunci când vine vorba de transformarea lor în tratamente reale. De asemenea, modelul poate fi adaptat cu ușurință și pentru viitoarele modele de cancer.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Ciupercile pot reduce riscul de cancer cu până la 45%. Câte ciuperci ar trebui să consumăm zilnic
Gena responsabilă pentru unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, descoperită de cercetători