Al cincilea ocean al Pământului a fost, în sfârșit, confirmat de oamenii de știință. National Geographic Society a decis să adauge Oceanul Sudic din jurul Antarcticii la lista celor patru oceane recunoscute deja: Oceanele Atlantic, Pacific, Indian și Arctic.
Deși recunoașterea apelor reci din jurul continentului înghețat drept un ocean separat circulă în comunitatea științifică de aproape 100 de ani, până acum nu a fost susținută pe deplin.
Însă, la data de 8 iunie, cu ocazia Zilei Mondiale a Oceanelor, societatea a anunțat că de acum înainte va clasifica Oceanul Sudic drept al cincilea ocean pe toate hărțile cu planeta Pământ.
„Oceanul Sudic a fost de mult timp recunoscut de oamenii de știință, însă, având în vedere că nu a existat o înțelegere la nivel internațional, noi nu l-am recunoscut niciodată în mod oficial”, a explicat Alex Tait, geograf oficial al societății.
Decizia va avea un impact semnificativ, în special asupra educației. „Elevii și studenții învață informații despre lumea oceanică prin oceanele pe care le studiază. Dacă nu este inclus și Oceanul Sudic, atunci aceștia nu vor învăța detaliile specifice acestuia și cât de important este”, a adăugat Tait.
National Geographic a început să elaboreze hărți în 1915, însă societatea recunoștea până acum doar patru oceane, acestea fiind definite de continentele care le mărginesc.
Prin comparație, Oceanul Sudic nu este definit de continentele care îl înconjoară, ci de Curentul Antarctic de Vest (sau „curentul Vânturilor de Vest”) care se deplasează de la Vest la Est. Oamenii de știință cred că acest curent a fost creat în urmă cu 34 de milioane de ani atunci când continentul Antarctica s-a separat de America de Sud, astfel permițând apei să curgă nestingherit.
Apele Curentului Antarctic de Vest, și majoritatea celor din Oceanul Sudic, sunt mai reci și mai puțin sărate decât apele oceanice dinspre Nord.
Curentul Antarctic de Vest își trage apa din Oceanele Atlantic, Pacific și Indian și ajută la alimentarea „benzii rulante globale” care transportă căldură în jurul planetei, în timp ce apa rece a curentului se scufundă și ajută la stocarea carbonului în adâncurile oceanului. Mii de specii marine trăiesc doar în cadrul Curentului Antarctic de Vest, potrivit National Geographic.
„Oceanul” original al Pământului era, de fapt, un râu, numit de grecii antici după titanul Oceanus, zeul marilor ape și fiul lui Uranus și al Gaiei, scrie Live Science.
Grecii antici credeau că acest râu înconjura lumea întreagă, despre care grecii credeau că se sfârșește undeva la vest de Europa și est de Asia. În cele din urmă, termenul a ajuns să fie folosit pentru a descrie diferite părți din oceanul global.
De asemenea, termenul înrudit „Cele șapte mări” este mult mai vechi decât multe oceane moderne. Nimeni nu știe de unde a provenit conceptul, însă termenul apare în scrierile antice ale grecilor, romanilor, arabilor, chinezilor, hindușilor și ale persanilor. Denumirea însemna deseori mări complet diferite, unele dintre acestea fiind mitice, pentru oameni diferiți.
Astăzi, „Cele șapte mări” sunt considerate cele mai mari șapte corpuri oceanice de apă, adică Oceanele Arctic, Atlantic de Nord, Atlantic de Sud, Indian, Pacific de Nord, Pacific de Sud, și Oceanul Sudic sau Antarctic.
Detectoarele de bombe nucleare au dezvăluit o populație secretă de balene în Oceanul Indian
Top 10 lumi oceanice extraordinare din Sistemul Solar
Plutoniu interstelar mai vechi decât însăși omenirea, descoperit pe fundul Oceanului Pacific
Cercetătorii japonezi au forat cea mai adâncă gaură oceanică din istorie