Mecanismul molecular al memoriei pe termen lung, descoperit în premieră de oamenii de știință
Cercetătorii de la Universitatea din Basel au descoperit un mecanism molecular care joacă un rol central în păstrarea memoriei intacte pe termen lung. Acest mecanism este implicat și în pierderea memoriei la bătrânețe.
Multe forme de viață, de la viermi la oameni, au funcțiile memoriei diferențiate, precum memoria pe termen scurt și pe termen lung. Interesant, la nivel celular și molecular, multe dintre aceste funcții sunt aproape identice de la o forma de viață la altă formă de viață.
Detectarea moleculelor implicate în procesele memoriei are o mare importanță atât pentru cercetarea de bază, cât și pentru cercetarea clinică, deoarece poate indica un mod optim pentru dezvoltarea medicamentelor pentru tulburările de memorie.
Prin studierea viermilor rotunzi (din specia Caenorhabditis elegans), oamenii de știință de la Universitatea din Basel (Elveția) au descoperit un mecanism molecular al memoriei pe termen lung care este implicat și în pierderile de memorie pe fondul bătrâneții, notează SciTechDaily.
Gena implicată în funcționarea memoriei
Sub conducerea dr. Attila Stetak, profesorului Andreas Papassotiropoulos și profesorului Dominique de Quervain, echipa a folosit stimuli senzoriali pentru a examina mai întâi capacitatea de învățare și memorie a viermilor rotunzi modificați genetic care nu aveau o anumită genă, mps-2. Se consideră că această genă joacă un rol cheie în funcțiile memoriei.
Oamenii de știință au constatat că viermii modificați aveau o memorie pe termen scurt la fel de bună precum exemplarele nemodificate genetic.
Cu toate acestea, pe măsură ce durata experimentului a crescut, cercetătorii au descoperit că viermii modificați genetic au fost mai puțin capabili să rețină ceea ce au învățat. Fără gena mps-2, au avut o memorie pe termen lung mai redusă.
Pierderea memoriei pe fondul vârstei
La viermii rotunzi, precum la oameni, se poate observa o pierdere a memoriei odată cu înaintarea în vârstă. Totuși, baza moleculară pentru acest proces este în mare parte neclară oamenilor de știință.
În alte experimente, cercetătorii au reușit să demonstreze că viermii nemodificați cu gena mps-2 prezentau totuși o reducere puternică a proteinei MPS-2, produsul genei, la bătrânețe. Asta a fost relaționată cu performanța redusă a memoriei.
Lipsa proteinei MPS-2 s-a dovedit a nu fi un proces pasiv, ci un proces reglementat activ. Cercetătorii din Elveția au identificat o altă proteină, NHR-66, ca fiind responsabilă de reglarea acestei deficiențe.
NHR-66 limitează în mod activ citirea genei mps-2 și, astfel, producerea proteinei MPS-2 la bătrânețe. Dacă la viermii mai în vârstă nivelul proteinei MPS-2 a fost indus artificial sau NHR-66 a fost oprit, ei aveau o memorie la fel de bună ca viermii mai tineri. În aceste condiții, ambele molecule, MPS-2 și NHR-66, devin ține interesante pentru medicamente care ar putea atenua pierderile de memorie pe fondul vârstei.
Oamenii de știință vor să continue cercetăriile pentru a examina opțiunile terapeutice pe baza descoperirii lor.
Cercetătorii au prezentat concluziile studiului lor în revista Current Biology.
Vă recomandăm să citiți și:
Hormonul care ne controlează foamea poate avea un impact și asupra memoriei
Pericolul la care se expun studenţii care folosesc pastile pentru îmbunătăţirea memoriei
Câte ore trebuie să dormi pe noapte pentru a nu avea probleme de memorie