Genomul masiv al acestor „fosile vii” ar putea explica trecerea de la mediul acvatic la cel terestru

Dacă ești o specie norocoasă, vei avea parte de mutații genetice întâmplătoare care te pot ajuta să supraviețuiești mai ușor.

Asta se pare că s-ar fi întâmplat și cu strămoșii noștri, cei pe care îi împărtășim cu peștii pulmonați (Dipnoi) care trăiesc în zilele noastre. Acești pești au avut parte de atât de mult noroc genetic încât au reușit să iasă din apă și să exploreze o întreagă lume pe uscat, în urmă cu 420 de milioane de ani.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Astfel, aceștia au devenit strămoșii tuturor animalelor vertebrate de uscat (tetrapode). Deținând un genom masiv, ca cel al peștilor pulmonați moderni, i-ar fi ajutat.

Cercetătorii tocmai au secvențiat întregul genom al peștilor pulmonați australieni (Neoceratodus forsteri) aflați în pericol de dispariție, specie care deține cel mai mare genom animal cunoscut, fiind de 14 ori mai vast decât al nostru.

Genomul peștelui pulmonat conține 43 de miliarde de nucleotide

Această performanță a necesitat noi tehnici de secvențiere și putere nemărginită de calcul, posibilă din punct de vedere tehnic abia acum, astfel încât să reconstituie 43 de miliarde de nucleotide („literele” din codul genetic).

„Atunci când ne uităm din perspectivă genomică, peștii pulmonați sunt jumătate pești și jumătate vertebrate de uscat”, a explicat Siegfried Schloissnig, biolog la Institutul de Cercetare a Patologiei Moleculare (IMP) din Austria.

Din cele șase specii de pești pulmonați care încă mai trăiesc în zilele noastre, patru sunt africane, una este sud-americană, iar alta australiană. Fosilele acestor pești datează din urmă cu 400 miloane de ani.

Aceste „fosile vii” pot trăi până la 100 de ani

Specia australiană și-a păstrat cele mai multe trăsături ancestrale, fiind clasificată în mod eronat drept amfibian atunci când a fost descoperită inițial, din cauza combinației bizare de trăsături de pește și salamandră. Aceste „fosile vii” pot trăi până la vârsta de 100 de ani.

Peștii pulmonați australieni par să semene în continuare cu fosilele speciilor ancestrale vechi de 100 de milioane de ani, între timp dispărute, care au ieșit din apă, iar în cele din urmă au dat naștere mamiferelor, păsărilor, reptilelor și amfibienilor.

Genomul speciei confirmă faptul că este cea mai apropiată rudă pește a noastră care încă mai trăiește, învingându-l pe celălalt candidat, „celacantul”, un alt grup de pești cu aripioare lobate.

Un istoric incredibil al evoluției noastre

Așadar, în genele speciei există indicii despre modul în care animalele au făcut trecerea de la mediul acvatic la cel terestru, potrivit Science Alert.

„Acest lucru a necesitat o serie de inovații evolutive, inclusiv respirația, membrele, postura, prevenirea desecării, excreția azotului, reproducerea și olfacția”, au scris cercetătorii în studiul lor.

Peștii pulmonați australieni sunt un istoric incredibil al evoluției noastre, însă după ce a păstrat această istorie genetică atât de mult timp, specia este momentan amenințată de activitățile umane care modifică habitatele de apă dulce în care aceasta trăiește.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Secvențierea genomului poate fi folosită pentru accelerarea procesului de diagnosticare al cancerului

Cercetătorii avertizează că editarea genomului uman ar putea avea efecte nefaste

Cel mai vechi genom aproape complet al HIV a fost descoperit într-o mostră de țesut uitată din 1966

Rezultate în cea mai amplă cercetare privind cauzele genomice ale cancerului