Astronomii au descoperit „văduve negre” în spațiu. Deși aceste obiecte cosmice nu ucid și nu își mănâncă partenerii, stelele împărtășesc o parte din comportamentul violent al păianjenilor veninoși din această specie.
În afară de stele „păianjen” obișnuite, cercetătorii au mai descoperit și o stea hibridă bizară. Oamenii de știință au folosit radiotelescopul Arecibo din Puerto Rico, care acum este distrus, pentru a descoperi aceste stele ciudate.
„Stelele păianjen” sunt un tip de pulsar, sau stele neutronice, care se comportă asemenea unor ceasuri foarte precise de pe cer, învârtindu-se la fiecare cel puțin 30 de milisecunde și strălucind ca un far la fiecare rotație. Stelele neutronice, rămășițele mici și comprimate ale stelelor care au explodat, desprind deseori material de la alte stele ce sunt blocate în orbite binare alături de ele, în cele din urmă folosind acea forță a materialului pentru a atinge viteze de pulsar.
„Stelele păianjen” sunt versiuni rare și speciale ale acestor stele. Acestea orbitează atât de aproape de partenerii lor binari încât suprafețele lor explodează, iar apoi „stelele păianjen” inhalează cantități vaste de material la fel cum un păianjen își dezmembrează prada.
Într-un studiu recent, cercetătorii au identificat patru noi astfel de „stele păianjen” în Calea Lactee, trei „văduve negre” (black widow) și un „păianjen cu spate roșu” (redback). Astronomii au mai descoperit și o „stea păianjen” care sfidează clasificarea actuală, fiind asemenea unui hibrid între cele două specii.
Atunci când o „stea păianjen” și-a redus partenerul la mai puțin de o zecime din masa Soarelui, stea se numește o „văduvă neagră”. În schimb, stelele „păianjeni cu spatele roșu” au parteneri mai vânjoși. Spre deosebire de partenerii sfrijiți ai „văduvelor negre”, partenerii binari ai stelelor „păianjeni cu spatele roșu” trec în mod periodic între „steaua păianjen” și Terra, creând eclipse temporare.
Steaua hibridă este dificil de clasificat. Pentru moment, cercetătorii au catalogat-o ca fiind o „stea păianjen cu spatele roșu” pentru că partenerul său creează uneori eclipse. De asemenea, acel partener are o masă mai mare decât a partenerilor unei „văduve negre”, deși este totuși destul de scăzută pentru o „stea păianjen cu spatele roșu”. Momentan, mecanismele precise ale acestui sistem stelar rămân necunoscute, potrivit Live Science.
Astfel de studii vor deveni tot mai dificile în viitor. Studiul a fost publicat în baza de date arXiv și s-a bazat pe date colectate între 2013 și 2018 cu ajutorul radiotelescopului Arecibo, care între timp s-a prăbușit.