Analiză: Cum a fost posibil ca vaccinurile împotriva COVID-19 să fie dezvoltate atât de rapid
Apariția vaccinurilor împotriva noului coronavirus SARS-CoV-2 a fost aclamată de experții din lume, însă repeziciunea dezvoltării și aprobărilor i-a îngrijorat pe unii oameni care încă nu au fost convinși de necesitatea vaccinării.
Jurnaliștii de la The Guardian au realizat o analiză care ar putea dezvălui cum și de ce au putut aceste procese complexe să fie desfășurate cu o astfel de viteză.
Cât durează în mod normal dezvoltarea unui vaccin de la zero?
În mod tradițional, procesul este lent. Înainte de COVID-19, un nou vaccin necesita în medie în jur de 10 de ani pentru a fi complet dezvoltat, procesul nefiind niciodată finalizat în mai puțin de cinci ani.
Așadar, cum am reușit să dezvoltăm vaccinuri împotriva COVID-19 în mai puțin de un an?
Un aspect crucial este finanțarea, fonduri publice și private fiind pompate în cursa pentru obținerea unui vaccin împotriva noului coronavirus, astfel lăsând la o parte problemele financiare obișnuite care afectează companiile farmaceutice. Mai mult, cererea și necesitatea sunt extrem de ridicate.
De obicei, vaccinurile sunt dezvoltate prin slăbirea sau distrugerea virusului, sau prin producerea unei părți din virus în condiții de laborator. Însă, acest proces necesită mult timp.
În schimb, vaccinurile de la Oxford University/AstraZeneca și Pfizer/BioNTech au fost dezvoltate folosind diferite „tehnologii de platformă” care implică încadrarea materialului genetic de la virus într-un pachet de livrare deja testat. Odată ce este introdus în corpul uman, acest material genetic este folosit de mașinăria producătoare de proteine din celulele noastre pentru a produce „proteina S (Spike)” a virusului, astfel declanșând un răspuns al sistemului imunitar.
Tehnologii care au fost în curs de dezvoltare în ultimele două decenii
Această strategie a fost ajutată și de viteza la care oamenii de știință din China au identificat și distribuit secvența genetică a noului coronavirus, precum și de cercetările privind alte coronavirusuri care erau deja în plină desfășurare.
„Tehnologia de platformă mRNA folosită de vaccinul Pfizer/BioNTech a fost în dezvoltare timp de peste 20 de ani”, a spus dr. Zoltán Kis, de la Imperial College London.
Un alt aspect este că în timp ce dezvoltarea tradițională a vaccinurilor presupune studiile clinice să fie desfășurate într-o anumită ordine, în acest caz studiile clinice s-au suprapus, astfel că procesul a fost mult mai rapid.
Totodată, avansurile tehnologice au simplificat măsurătorile de date, în timp ce rețelele de socializare online au făcut mai ușoară recrutarea de participanți la aceste studii clinice. Totuși, acestea nu ar fi fost posibile fără dorința arzătoare a majorității publicului de a ajuta comunitatea științifică, subliniază The Guardian.
Cum rămâne cu aprobarea?
Dr. Penny Ward, profesor în medicină farmaceutică, a explicat că durează de obicei în jur de șase până la nouă luni pentru ca noi medicamente să primească aprobare. Însă, asta se datorează în mare parte faptului că toate datele de la studii sunt trimise simultan instituțiilor de reglementare.
În cazul vaccinurilor împotriva COVID-19, procesul a fost accelerat de faptul că informațiile au fost trimise la autorități pe măsură ce erau obținute.
Cum a reușit Marea Britanie să aprobe vaccinul înaintea Europei și a Statelor Unite?
Deși au existat discuții despre faptul că Brexit ar fi favorizat aprobarea rapidă a vaccinului Pfizer/BioNTech de către Agenţia britanică de reglementare a medicamentelor (MHRA), experții au precizat că legile Uniunii Europene au permis statelor membre să aprobe medicamente pentru folosirea de urgență fără autorizație de la Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).
Însă, Stephen Evans, profesor de farmaco-epidemiologie la London School of Hygiene & Tropical Medicine, a explicat că perioada de tranziție Brexit ar fi însemnat că MHRA avea momentan capacitate suplimentară.
„Trecem prin această perioadă ușor ciudată, nu a trebuit să începem munca pe care o vom face de la 1 ianuarie, dar nici nu desfășurăm proiectele obișnuite pentru EMA”, a spus Evans.
Totuși, au existat probabil și alți factori care au influențat procesul. „Pentru ca un produs să fie aprobat de EMA, statele UE trebuie să fie de acord privind condițiile utilizării sale”, a spus dr. Penny Ward, profesor în medicină farmaceutică.
O altă posibilitate este că Europa ar dori să aștepte până când află care sunt variațiile între loturile de vaccinuri.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Leziuni pulmonare „ascunse” cauzate de COVID-19, identificate printr-o nouă metodă de imagistică