Cercetătorii subliniază faptul că bacteriile au supraviețuit condițiilor extreme din orbita joasă a Pământului.
Astronautul Scott Kelly este deținătorul recordului NASA pentru cele mai multe zile petrecute în spațiu într-o singură misiune: 340.
Această experiență i-a schimbat ADN-ul și microbiomul intestinal, a pierdut din densitatea osoasă și, după cum a raportat NASA, el mai suferea de dureri de picioare trei luni după revenirea la sol.
Aparent, o specie de bacterii a reușit să stabilească, la rândul său, un alt record de supraviețuire în spațiu, de data aceasta pe exteriorul Stației Spațiale Internaționale, acolo unde radiațiile UV, vidul, fluctuațiile uriașe de temperatură și microgravitația reprezintă un pericol constant în ceea ce privește capacitatea de a supraviețui. Cercetătorii explică faptul că Deinococcus radiodurans, era încă în viață după un an petrecut pe o platformă special concepută în afara modulului presurizat al ISS, notează Science Alert.
Cercetătorii studiază acești microbi puternici de o vreme, în 2015, o echipă internațională a înființat misiunea Tanpopo în exteriorul modulului experimental japonez Kibo, pentru a pune la încercare speciile bacteriene rezistente la condițiile de pe orbită.
Celulele bacteriene au fost deshidratate, expediate către ISS și plasate în Exposed Facility, o platformă expusă continuu mediului spațial. În acest caz, celulele se aflau în spatele unei ferestre de sticlă care bloca lumina UV la lungimi de undă mai mici de 190 nanometri.
„Rezultatele prezentate în acest studiu pot crește gradul de conștientizare cu privire la problemele de protecție planetară asupra, de exemplu, a atmosferei marțiene care absoarbe radiațiile UV sub 190-200 nm”, a scris echipa din Austria, Japonia și Germania în noua lor lucrare.
Aceasta nu este cea mai lungă perioadă de timp în care D. radiodurans a fost păstrat în aceste condiții, un eșantion de bacterie ținut în condițiile vitrege de pe exteriorul ISS timp de trei ani. De data aceasta, cercetătorii nu încercau să obțină un nou record mondial, ci în schimb încerca să descopere mecanismul care face ca D. radiodurans să fie atât de bun la supraviețuire în aceste condiții extreme.
După un an de expunere la radiații, temperaturi extreme și fără gravitație, cercetătorii au readus bacteriile spațiale înapoi pe Pământ, au rehidratat atât o mostră de control care a petrecut anul pe Pământ, cât și eșantionul de orbita joasă și au comparat rezultatele. Rata de supraviețuire a fost mult mai mică pentru bacteriile comparativ cu versiunea de control, dar bacteriile care au supraviețuit păreau să se descurce bine, chiar dacă s-au fi transformat puțin față de mostrele de pe Terra.
Echipa a descoperit că bacteriile erau acoperite cu mici umflături sau vezicule la suprafață, că au fost declanșate unele mecanisme de reparare, iar unele proteine și ARN-ul mesager deveniseră mai abundente.
Acest tip de studiu îi poate ajuta pe cercetători să înțeleagă dacă bacteriile ar putea supraviețui altor lumi și poate chiar călătoriei dintre ele, care va deveni din ce în ce mai importantă pe măsură ce noi oamenii și germenii pe care îi aducem cu noi începem să călătorim mai departe de Lună sau chiar Sistemul Solar.
Pot bacteriile să supraviețuiască unei călătorii între Pământ și Marte? Un nou studiu spune că da
Cercetătorii au urmărit evoluția unor bacterii în timp real. Ce au aflat
Bacteriile devin mai periculoase în spațiu
Suprafeţele de metal pot să distrugă bacteriile cu ajutorul unui tratament special