Înotul în apă rece ar putea avea un efect împotriva apariției demenței. O cercetare realizată de oameni de știință de la Universitatea Cambridge arată că londonezii care înoată regulat în aer liber, în timpul iernii, au niveluri ridicate ale unei proteine care joacă un rol cheie în formarea conexiunilor creierului.
Ceea ce face această constatare semnificativă este că s-a descoperit că respectiva proteină protejează creierul împotriva bolilor neurodegenerative precum Alzheimer și, prin urmare, ar putea fi folosită pentru a preveni demența.
Lucrarea a fost prezentată de profesorul Giovanna Mallucci, director asociat al Institutului de Cercetare a Demenței din cadrul Universității Cambridge, într-o prelegere susținută online, dar nu a fost încă publicată într-o revistă științifică, potrivit BBC News.
De-a lungul vieții, creierul oamenilor se reconectează continuu prin eliminarea unor conexiuni, cunoscute sub numele de sinapse, și formarea altora noi. Totuși, pierderea capacității de a crea noi sinapse duce la o pierdere generală a conexiunilor creierului, conducând la un fel de declin cognitiv experimentat de bolnavii diagnosticați cu demență.
Cercetătorii știau de ceva timp că acest proces poate fi influențat de temperatură, deoarece mamiferele care hibernează pierd o parte importantă de sinapse atunci când intră în somnul lor anual, dar își recapătă imediat aceste conexiuni când se trezesc primăvara.
În urmă cu câțiva ani, o lucrare publicată în revista Nature a dezvăluit că acest efect este mediat de o proteină din creier numită RBM3. Autorii studiului au expus șoarecii obișnuiți de laborator, precum și cei care au fost crescuți pentru a dezvolta demență, la temperaturi de îngheț și au constatat că ambele grupuri au experimentat o pierdere a sinapselor pe măsură ce au intrat în hipotermie.
Când corpurile rozătoarele au fost încălzite, nivelurile de RBM3 au crescut la șoarecii sănătoși, rezultând în refacerea sinapselor pierdute. În cazul răzătoarelor cu demență nu s-a întâmplat același lucru, deoarece au fost generate niveluri insuficiente ale proteinei RBM3 și, prin urmare, conexiunile cerebrale pierdute nu au fost înlocuite.
Aceste rezultate au fost apoi combinate atunci când autorii studiului au indus în mod artificial formarea RBM3 în creierul acestor șoareci, ceea ce a determinat formarea sinapselor în același ritm ca la șoarecii sănătoși.
Pentru a investiga dacă această substanță chimică de „șoc rece” joacă un rol similar la oameni, aceiași cercetători au măsurat nivelurile de RBM3 din sângele unui grup înotători împătimiți de sportul în aer liber care s-au scăldat în mod regulat în celebrul bazin în aer liber Parliament Hill Lido din Londra, timp de trei ierni consecutive. Toți acești înotători au devenit hipotermici în timpul scufundărilor în apa rece.
Comparativ cu un grup de control format din persoane care nu înotau, cei care au făcut baie în apa rece au prezentat niveluri semnificativ mai ridicate de RBM3 în sânge, ceea ce sugerează că intrarea în hipotermie declanșează într-adevăr acest constructor de sinapse cheie la oameni.
Deși descoperirea este în mod clar foarte interesantă, rămâne să fie evaluată după ce va fi publicată într-o revistă științifică, astfel este mult prea devreme pentru a spune dacă înotul în apă rece protejează cu adevărat împotriva demenței. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că intrarea în apă înghețată și apariția hipotermiei pot fi extrem de periculoase.
Oamenii de știință din spatele acestei cercetări au precizat că persoanele în vârstă nu ar trebui să înoate în aer liber iarna. În schimb, ei lucrează la dezvoltarea unor noi medicamente care pot stimula producția de RBM3 în creier fără a fi nevoie de experințe riscante în ape reci.
Oamenii de știință au descoperit o formă genetică rară de demență
Inflamaţia asociată cu diferite forme de demenţă
Persoanele care nu consumă deloc alcool ar putea dezvolta demenţă mai rapid