Datele misiunii New Horizons au oferit o imagine asupra atmosferei și suprafeței planetei Pluto.
Nava spațială New Horizons a NASA a oferit oamenilor de știință o imagine mult mai clară a fenomenelor complexe care au loc pe suprafața și în atmosfera lui Pluto. În data de 14 iulie 2015, nava spațială a ajuns la 12.500 km de această planetă pitică și în timpul zborului a reușit să colecteze informații importante despre aceasta.
Printre lucrurile pe care New Horizons le-a văzut a fost o regiune de munți înzăpeziți.
Pe Pământ, cu cât urcăm mai sus, cu atât scade temperatura, ceea ce explică munții noștri înzăpeziti. Dar pe Pluto, situația pare a fi inversă, ceea ce înseamnă că cu cât urcăm mai sus, tinde să crească temperatura. Acest lucru, explică cercetătorii, se datorează radiațiilor solare, notează Science Alert.
O echipă de cercetători, condusă de membri de la Centrul Național Francez de Cercetare Științifică, a abordat situația într-un nou studiu. Zăpada lui Pluto nu este ca zăpada de pe Pământ și este metan înghețat, și nu apă înghețată, așa cum am fi obișnuiți. Dar Pluto este o lume înghețată, care prezintă o cantitate redusă de metan în atmosfera sa foarte subțire și fragilă.
Pe Pământ, temperatura scade odată cu altitudinea datorită răcirii adiabatice. Pe măsură ce aerul se mișcă în sus de-a lungul pantei unui munte, acesta se răcește. Pe măsură ce aerul coboară: aerul se încălzește. Când aerul umed ajunge îndeajuns de susu și când se răcește suficient, se condensează și cade ca zăpada. Este un fenomen bine înțeles aici pe Pământ, dar care nu poate explica zăpada de pe Pluto.
Echipa a folosit un model climatic pentru a afla cum a căzut zăpada din metan pe munți. Atmosfera subțire a lui Pluto este în mare parte azot, cu urme de metan și monoxid de carbon, pornind de la aceste detalii justificarea existenței metanului este grea. Cercetătorii au stabilit că dinamica atmosferei lui Pluton concentrează metanul la altitudini mai mari. Doar în vârfurile munților există suficient metan pentru a se forma zăpadă.
Deoarece Pluto nu are o atmosferă groasă, izolantă ca Pământul, planeta pitică este mai caldă la altitudini mai mari datorită radiației solare, deoarece căldura este absorbită de metanul din atmosferă. Acest lucru este valabil pentru primii câțiva kilometri de la sol. Procesul de absorbție a căldurii de către metan nu are loc în zone în care există gheață cu azot la suprafață, deoarece poate sublima și răcori primii câțiva kilometri din atmosferă.
Atmosfera lui Pluto este prea subțire pentru a încălzi suprafața planetei, așa că atunci când nu există azot înghețat la suprafață, există un „echilibru radiativ local”. Acest echilibru este independent de altitudine și este mai rece decât atmosfera de deasupra acestuia. În consecință, aerul de lângă suprafață este răcit, devine mai dens și tinde să curgă tot timpul în pantă. Simulările climatice efectuate de alți cercetători arată că acest mecanism este prezent pe întreaga suprafață a lui Pluto.
Rezultatul este că Pluto este dominat de vânturi în pantă și de aceea, formarea zăpezii este atât de greu de explicat pornind de la fenomenele terestre. Este complet diferită față de Pământ, unde aerul se răcește pe măsură ce se ridică și depune umezeala ca zăpada pe munți.
Cum pot exista oceane lichide pe suprafața lui Pluto? Cercetătorii cred că au o explicație
”Inima” de pe Pluto este sursa transformărilor atmosferice a acestei planete
Administratorul NASA este de părere că Pluto ar trebui considerat planetă
Urmele de amoniac de pe Pluto sugerează existenţa unui ocean care poate susţine viaţa