Ce gust are sângele tău pentru un țânțar? Cercetătorii au descoperit recent că aroma delicioasă a sângelui uman face ca neuronii senzoriali să se aprindă ca focul de artificii pe „limba” precum acul de seringă al țânțarilor, o parte bucală pătrunzătoare numită, de fapt, stilet.
Doar femelele țânțari se hrănesc cu sânge și numai pentru a-și hrăni ouăle în curs de dezvoltare. În caz contrar, acestea beau nectar de flori. Pentru a înțelege mai bine atracția țânțarilor pentru sângele uman, oamenii de știință au modificat genetic țânțari Aedes aegypti pentru a face ca neuronii de gust ai insectelor să emită lumină fluorescentă atunci când sunt activați.
Apoi, cercetătorii au folosit microscopia de fluorescență pentru a detecta neuronii care se aprind pe „limbile” țânțarilor în timp ce insectele se hrănesc cu sânge uman real, dar și alte tipuri de hrană lichidă, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Neuron.
Cercetătorii au observat activitatea neuronilor pe „limbile” țânțarilor pe măsură ce subiecții lor se apropiau de nectar de flori, sânge și un amestec artificial de „sânge” format din glucoză, clorură de sodiu și bicarbonat de sodiu, în concentrații „similare valorilor sangvine standard pentru speciile de vertebrate”, potrivit studiului. De asemenea, sângele artificial a inclus adenozintrifosfat (ATP), un compus din sânge care transportă energie către celule și despre care studiile anterioare au arătat că este atractiv pentru țânțari.
„Nu există nimic asemănător în experiența umană”, a spus Leslie Vosshall, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Rockefeller. Una dintre componentele cheie ale sângelelui ce atrage țânțarii este ATP, care nu are „gust” pe limba umană, a explicat Veronica Jové, autorul principal al studiului.
Oamenii au cinci gusturi de bază, anume dulce, amar, savuros, acru și sărat, a spus Jové. Deși cercetătorii nu au putut spune cu certitudine ce arome „gâdilă” individual gusturile țânțarilor, am putem împărtăși o atracție pentru gustul sărat, percepția noastră despre aroma sării fiind declanșată de clorura de sodiu sau NaCl, care a fost prezentă atât în sânge, cât și în sângele artificial, potrivit Live Science.
Identificarea a ceea ce face sângele uman atât de delicios pentru țânțari ar putea fi un prim pas în producerea de substanțe repelente care ne-ar face o pradă mai puțin delicioasă. Mai mult, identificarea acestor factori ar putea ajuta în combatarea unor boli precum Dengue și Zika, pe care țânțarii le răspândesc hrănindu-se cu sânge de la persoane infectate.
Un cercetător s-a lăsat mușcat de țânțari purtători de febră Dengue
Spray-ul de țânțari ar putea proteja împotriva COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință
Cum studiază cercetători din Cluj riscul importului țânțarilor exotici în aeronave