Câmpul magnetic al Lunii a protejat integritatea atmosferei terestre în fața radiațiilor solare.
În urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, când Pământul era doar o planetă recent formată, Theia, un obiect de mărimea lui Marte, s-a izbit de ea, trimițând bucăți de material planetar în spațiu și încălzind Pământul la mii de grade.
Ulterior, în urmă cu 4 miliarde de ani, Soarele a trecut printr-o fază extrem de violentă, aruncând în spațiu o cantitate mare de particule încărcate.
În aceste condiții, este uimitor că Pământul a reușit să-și păstreze suficientă atmosferă pentru a evolua într-o lume care să găzduiască viața, notează Science Alert.
Oamenii de știință sunt de părere că Theia sau mai bine zis rămășițele acesteia care au format Luna au jucat un rol important în supraviețuirea atmosferei terestre, câmpul magnetic al acestui satelit natural respingând o parte din particulele solare supraîncărcate.
„Luna pare să fi prezentat o barieră de protecție substanțială împotriva vânturilor solare pentru Pământ, aceasta (n.r. Luna) a fost esențială pentru capacitatea Pământului de a-și menține atmosfera în acest timp”, a spus fizicianul Jim Green, om de știință șef la NASA și autorul principal al noului studiu .
Oamenii de știință obișnuiau să creadă că Luna este o bucată de rocă mai mult sau mai puțin lipsită de viață. Nu are câmp magnetic acum, așa că au presupus că nu a avut niciodată unul, deoarece este atât de mică și este posibil să nu fi menținut efectul de dinam necesar unui magnetismului. Rocile pe care astronauții le-au adus de pe suprafața selenară au arătat dovezi ale magnetismului, dovadă că Luna a avut odată un câmp magnetic asemănător cu cel al Pământului.
Câmpul magnetic al Pământului este rezultatul unui dinam, un fluid rotativ format din fier și nichel, convectiv și conductor electric care transformă energia cinetică în energie magnetică, rotind un câmp magnetic în jurul planetei.
Green și echipa sa au vrut să știe cum au interacționat câmpul magnetic al Lunii și cel Pământului în condițiile de acum miliarde de ani. Ei au descoperit că câmpurile magnetice ale celor două corpuri ar fi conectate prin intermediul polilor. Acest câmp magnetic combinat, ar fi protejat Pământul de pericolul particulelor solare.
Echipa speră că noile mostre obținute în misiunile selenare vor oferi mai multe informații. Un interes deosebit îl prezintă regiunile aflate în permanență umbră la poli. Ele pot reține oxigenul și azotul extras din atmosfera Pământului, care ar fi putut fi distruse de radiațiile solare în altă parte. Acest lucru este interesant, deoarece arată că posibilitatea ca o planetă să susțină viața se bazează pe mult mai mult elemente decât se credea înainte.
Momentan, cercetătorii știu că este nevoie de un anumit tip de planetă, stâncoasă, aflată la o anumită distanță, astfel încât să nu fie prea fierbinte sau nu prea rece și care orbitează un anumit tip de stea.
NASA testează costumele pe care astronauții le vor folosi la întoarcerea pe Lună
Luna este radioactivă, iar asta poate pune în pericol viitoarele misiuni umane
Un studiu de la Harvard susține că viața ar putea să existe în subteran pe Lună și pe Marte
NASA cumpără pământ de pe Lună. Cât costă 500 de grame de sol selenar