Procesul prin care creierul deosebește între pericolele prezente și cele trecute

O echipă de oameni de știință a identificat procesele prin care creierul distinge între pericolele reale și prezente și cele din experiențe trecute, la șoareci.

Rezultatele, care apar în jurnalul Nature, au implicații pentru înțelegerea sindromului de stres posttraumatic (PTSD), o afecțiune caracterizată prin inabilitatea de a distinge între pericolele trecute și prezente sau de a recunoaște situațiile „de siguranță”.

• Neutrinii ar putea fi cheia pentru studierea nucleului Soarelui
• Oamenii de știință au găsit 128 de sateliți noi în jurul lui Saturn

Amintirile unui episod traumatizant pot rezista mult timp

„Amintirile unui episod traumatizant pot rezista pentru o perioadă lungă de timp. Însă, noi am reușit să folosim astfel de amintiri în mod selectiv, pentru a prezice și a reacționa la pericolul ulterior, iar în același timp să recunoaștem momentele care nu prezintă pericole. Acest lucru este important în special pentru comportamentul de supraviețuire într-un mediu incert precum o zonă de conflict sau neliniște socială”, a explicat prof. Eric Klann, director al Centrului pentru Neuroștiințe de la Universitatea York și unul dintre autorii studiului.

„Acest lucru are implicații semnificative pentru tulburările de memorie precum PTSD, prin care pacienții manifestă dificultăți în distingerea indiciilor de pericol și de siguranță”, a adăugat Prerana Shrestha, cercetător la Centrul pentru Neuroștiințe de la NYU și alt autor al studiului.

Identificarea și reacția la indicii, crucială pentru supraviețuire

Studiul a inclus cercetători și de la Universitățile Rockefeller și McGill, concentrându-se pe procesele neurologice folosite de șoareci pentru face aceste deosebiri. Identificarea și reacția la indicii în medii incerte este crucială pentru supraviețuirea animalelor, au subliniat cercetătorii.

A fost stabilit de mult timp că o regiune din creier, amygdala, joacă un rol fundamental în procesarea și stocarea informațiilor asociate cu emoții. Însă, mai puțin înțelese sunt mecanismele acestei regiuni, anume identitatea tipurilor de celule care stochează informații despre anumite indicii și care permit animalelor să reacționeze cum trebuie chiar și atunci când a trecut mult timp de la expunerea inițială la pericol.

În timpul noilor cercetări, oamenii de știință au încercat să înțeleagă mai bine aceste mecanisme prin perturbarea pașilor cheie din sinteza proteică în anumite tipuri de celule, o strategie care a dezvăluit semnificația lor. Această procedură a permis cercetătorilor să identifice „jucătorii” cheie din acest proces complicat.

Primul astfel de studiu care face o legătură importantă

Așadar, oamenii de știință au evaluat și au perturbat ansamblul a două complexe proteice care sunt esențiale pentru sinteza noilor proteine. Primul complex conține eIF2, care este implicat în adăugarea primilor amino acizi unei proteine care este pe cale să treacă prin acest proces. Al doilea complex de proteine conține elementele esențiale eIF4E. Cercetătorii au descoperit că sinteza proteică în neuronii inhibitori din amygdala este crucială pentru stocarea de informații despre frică în timp ce sinteza proteică din neuronii PKCδ este necesară pentru stocarea informațiilor suplimentare despre indiciile de siguranță, potrivit Medical Xpress.

Activitatea din aceste populații de neuroni a fost demonstrată anterior în procesarea indiciilor de pericole. Cu toate acestea, studiul este primul care face legătura între necesitatea sintezei proteice noi în acești neuroni și stabilizarea amintirilor emoționale pe termen lung.

Vă mai recomandăm să mai citiți și:

Descoperire arheologică rară: Celulele creierului unei victime a erupției Vezuviului, găsite vitrificate

Un studiu gigant a descoperit peste 100 de gene care duc la micșorarea creierului

Unei femei a început să îi curgă lichidul din creier pe nas, după ce a fost testată pentru COVID-19

Un studiu a descoperit „gânduri ascunse” în regiunea vizuală a creierului