Cercetătorii au aflat cum reușesc furtunile de pe Jupiter să fie active în continuare
Sonda Juno a trimis către Terra o serie de imagini care prezintă sisteme de furtuni la cei doi poli ai planetei Jupiter.
Cercetătorii explică faptul că sonda spațială Juno, care a ajuns pe Jupiter în anul 2016, le-a oferit o serie de informații extrem de importante legate de planeta Jupiter. Și deși detaliile oferite s-au dovedit a fost extrem de folositoare, sonda a reușit și să îi pună pe oamenii de știința în fața unui nou mister. Furtunile care se formează în atmosfera acestei planete sunt atipice și nu seamănă cu alte astfel de fenomene din Sistemul Solar, notează Science Alert.
Furtunile de pe Jupiter
Juno a trimis către Terra o serie de imagini în premieră care prezintă cei doi poli ai planetei Jupiter, acestea prezintă un sistem de furtuni la polul nord, dar și la polul sud. La nord se află nouă cicloni activi, unul în centru și alți opt dispuși în jurul său, toți învârtindu-se în sens invers acelor de ceasornic. La polul sud, Juno a identificat șase furtuni în 2016, una în centru și cinci dispuse în jurul ei. O a șaptea furtună s-a alăturat format în decursul anului 2019, așa că acum există șase vârtejuri care formează un hexagon care înconjoară furtuna centrală. Aceste furtuni din sud se învârt toate în sensul acelor de ceasornic.
Sistemele de furtuni de pe Jupiter sunt diferite față de celălalt gigant gazos din Sistemul Solar, Saturn, care are doar o singură furtună imensă la fiecare dintre polii săi. De asemenea, aceste furtuni sunt diferite și cele de pe Pământ, unde majoritatea ciclonilor se formează la latitudini tropicale și se îndreaptă spre poli, dar se disipează pe uscat și în zonele reci ale oceanului.
Deoarece Jupiter nu are nici zone de uscat, nici oceane reci, putem înțelege de ce furtunile sale s-ar comporta diferit față de cele de pe Pământ, dar întrebarea rămâne: de ce nu se îmbină pentru a crea furtuni unice în Saturn? Astronomul Cheng Li de la Universitatea din California, Berkeley și colegii săi de la Caltech au efectuat simulări ale configurațiilor și au descoperit un set de condiții în care furtunile pot rămâne stabile pentru perioade lungi de timp, fără a se uni într-o mega- furtună.
„Constatăm că stabilitatea modelului depinde în principal de ecranare, un inel anticiclonic în jurul fiecărui ciclon, dar și de adâncimea furtunilor”, notează cercetătorii în lucrarea lor. „Protecția adâncimea prea mici duc la îmbinarea și pierderea modelului poligonal. Prea multă protecție face ca părțile ciclonice și anticiclonice ale vârtejurilor să se disipeze. Poligoanele stabile există între aceste două extreme”, adaugă aceștia.
Oamenii de știință subliniază și faptul că lucrarea lor prezintă o serie de limitări: „Nu am explorat modul în care se formează ciclonii, dacă se formează pe loc sau se îndreaptă în sus din latitudini inferioare. În plus, nu am explicat cum se menține o stare de echilibru – de ce numărul ciclonilor nu crește cu timpul. În plus, nu am stabilit cum se dezvoltă ecranarea sau de ce sunt protejate numai vârtejurile joviene”.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Citește și:
Europa, satelitul planetei Jupiter, ”aruncă” vapori de apă în spaţiu
NASA a publicat imagini uimitor de detaliate cu regiunea de nord a planetei Jupiter
Jupiter şi Saturn ar putea să lase urme pe suprafaţa Soarelui peste câteva miliarde de ani