A fost creat un tip de plastic care poate fi reciclat la nesfârșit
Spre deosebire de tipurile de plastic folosite în prezent, reciclarea nu scade calitatea acestuia.
Reciclarea plasticului ar trebui să reprezintă o parte importantă a ciclului de viață al produselor pe care le cumpărăm. Cu toate acestea, aparent, acest proces se dovedește a fi dăunător, în cele din urmă, chiar și pentru plastic, reducându-i calitatea.
O echipă de cercetători a anunțat crearea unui nou tip de plastic, PBTL, care spre deosebire de alte forme de plastic poate fi procesat, să fie remodelat și să își păstreze proprietățile. Ce înseamnă asta? Că acest tip de material ar utea să fie reciclat de un număr extrem de mare de ori și că am putea spera ca odată cu extinderea folosirii acestuia la o lume în care gropile de gunoi vor avea mult mai puțin plastic, notează Futurism.
Un nou proces tehnologic
Cercetătorii de la Universitatea Colorado, conduși de către chimistul Eugene Chen au propus o nouă modalitate prin care plasticul poate fi descompus în monomerii din care este format. Procesul acesta implică fierberea și tratarea chimică a maselor plastice care trebuie reciclate.
Chen precizează faptul că există și o limitare semnificativă a acestui proces, aceasta fiind reprezentată de către compoziția plasticului reciclat. Mai exact, atâta vreme cât platicele PBTl nu sunt amestecate cu alte tipuri de plastice, procesul de reciclare și modelare poate avea loc de un număr extrem de mare de ori.
Aceasta nu este singur tip de plastic care, după cum explică creatorii săi, ar trebui să poată fi reciclat la nesfârșit. Anul trecut, o echipă de la Lawrence Berkeley National Laboratory, Statele Unite ale Americii, a reușit să creeze un plastic asemănător.
Studiul High-performance pan-tactic polythioesters with intrinsic crystallinity and chemical recyclability a fost publicat în Science Advances.
Citește și:
O enzimă ”mutant” poate ajuta la reciclarea plasticului
Crustaceele mărunțesc și mai mult microparticulele de plastic din oceane
Plasticul prezintă urme minime de degradare chiar și după 20 de ani, în adâncurile mării