Studiu: pangolinii nu au fost gazda intermediară pentru coronavirus

Răspândirea pandemiei de COVID-19 a dus la direcţionarea eforturilor multor cercetători către identificare şi studierea virusului SARS-CoV-2, responsabil pentru această infecţie. Studiile au stabilit că acesta a suferit mutaţii care i-au permis să treacă de la lilieci la oameni printr-o gazdă intermediară. Oamenii de ştiinţă care au tratat această problemă au stabilit că pangolinii ar putea reprezenta această verigă lipsă, totuşi, o analiză nouă, realizată de către Ping Liu, din cadrul Academiei de Ştiinţe Guangdong, sugerează că nu ar fi cazul, notează Science Alert.

 SARS-CoV-2 face parte din genul Betacoronavirus al coronavirusurilor,  acestea fiind definite prin capacitatea lor de a infecta mamiferele, ceea ce reprezintă un indiciu al „implicării” pangolinilor. Totuşi, pentru a stabili adevărul, cercetătorii au prelevat mostre de la doi pangolini bolnavi şi au descoperit un virus pe care l-au numit pangolin-CoV-2020. Analizele genetice asupra acestui virus au relevat prezenţa a 29.521 perechi de baze azotate, ceea ce înseamnă că acest virus are un număr mai mic de baze faţă de SARS-CoV-2, acesta având 30.000 de astfel de baze. 

Între aceste virusuri există o similaritate de 90,32%, totuşi, Pangolin-CoV-2020 nu este cea mai apropiată rudă a SARS-CoV-2, aceasta fiind BatCoV-RaTG13, cu un procent de smiliaritate de 96,18%.  

Cercetătorii explică faptul că virusul care stă la baza infecţiei COVID-19 şi coronavirusul obţinut de la pangolini prezintă acelaşi receptor ACE2, acesta fiind folosit pentru a infecta celulele umane şi, de asta, aceştia au luat în calcul posibilitatea unei combinări a materialului genetic. Totuşi, analiza evoluţionară a celor două virusuri a relevat faptul că este improbabil ca SARS-CoV-2 să fi evoluat, în mod direct, din coronavirusul identificat la pangolini.

„La nivel genomic, SARS-CoV-2 a fost, de asemenea, mai aproape genetic de Bat-CoV-RaTG13 decât pangolin-CoV-2020”, concluzionează cercetătorii.

Studiul a fost publicat în PLOS Pathogens.

Citeşte şi: