Pornind de la o serie de roci aduse de către misiunea Apollo 19 din anul 1972, oamenii de ştiinţă de la Muzeul Regal din Ontario au ajuns la concluzia că suprafaţa selenară a fost transformată de către impactul cu o serie de meteoriţi. Aceştia au formulat această ipoteză pornind de la faptul că respectivele roci s-ar fi putut forma în medii în care temperaturile depăşesc 2.300 de grade Celsius, notează Science Alert.
Cercetătorii explică faptul că temperaturi atât de ridicate pot fi obţinute doar atunci când suprafaţa unui corp precum Luna este topită ca urmare a ciocnirii unor meteoriţi de aceasta. „Privind această rocă, am fost uimită de cât de diferit arată mineralele în comparaţie cu alte probe Apollo 17”, explică Ana Cernok, expertă în ştiinţe planetare a Muzeului. „Deşi mai mic decât un milimetru, bobul de zircon care ne-a atras atenţia a fost cel mai mare pe care l-am văzut vreodată în probele Apollo. Acest boabe mici păstrează încă dovezi pentru formarea unui bazin de impact care avea diametrul de sute de kilometri”, mai adaugă aceasta.
Zirconul sau dioxidul de zirconiu este un mineral care se formează în urma cristalizării unor roci lichide, pe Pământ acesta se formează odată cu răcirea magmei, dar, în cazul Lunii, este mai probabilă posibilitatea ca acesta să se fi format din cauza unui impact al unui meteorit. „Descoperirea dezvăluie că evenimentele de impact inimaginabil de violente au ajutat la formarea crustei lunare, nu numai la distrugerea acesteia”, explică James Darling, cercetător al Universităţii Portsmouth, Regatul Unit.
Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.
Citeşte şi:
Luna emite pulsuri de lumină şi nimeni nu ştie de ce
Formarea Lunii, corelată cu apariţia apei pe Pământ
A fost înregistrată activitate tectonică pe parte vizibilă a Lunii