Medici spanioli: Coronavirusul nu ucide în formele severe de COVID-19. Răspunsul sistemului imunitar omoară

Sunt deja sute de rapoarte de observaţie ştiinţifică, ale echipelor de medici din diferite colţuri ale lumii lovite de epidemie, iar această avalanşă de informaţii poate duce la confuzie.

În formele severe de COVID-19, nu ucide coronavirusul, ci răspunsul sistemului imunitar. Nu este nevoie de un sistem imunitar puternic, ci de unul echilibrat, au explicat mai mulţi medici spanioli, citaţi de Euronews.

• A fost detectată o nouă exoplanetă sub-Neptun care orbitează în jurul unei stele din apropiere
• Sonda spațială Lucy se pregătește pentru a doua întâlnire cu un asteroid

Jurnaliştii de la Euronews au strâns câteva date confirmate despre COVID-19

• Jumătate dintre cei infectaţi nu dezvoltă simptome, dar sunt un vector de transmitere a bolii.
• Cei mai mulţi pacienţi au simptome moderate.
• La pacienţii cu forme severe, nu virusul ucide, ci o reacţie necontrolată a sistemului imunitar, o furtună de citokine care poate afecta mai multe organe vitale.
• Nu se ştie de ce unii pacienţi, indiferent de vârstă, au simptome severe.
• Virusul poate ataca sistemul nervos. În anumite cazuri, insuficienţa respiratorie este legată de insuficienţa neurologică, nu de pneumonie.
• Nu se ştie când încetează să fie contagioşi pacienţii vindecaţi.
• Nu se ştie cât durează imunitatea după ce ai fost infectat.
• Lucrurile care s-au schimbat, de la izbucnirea pandemiei şi până acum, au determinat guvernele lumii să ia decizii care s-au tot schimbat în ultimele trei luni, de la purtarea măştii, până la simptomele bolii sau metodele de tratament.

Medici din prima linie, de la spitale din Spania au explicat pentru Euronews ce au observat de când tratează bolnavii de COVID-19, potrivit Mediafax.

Şeful secţiei de boli infecţioase de la spitalul Germnas Trias I Pujol de la Barcelor, Roger Paredes, a explicat care sunt fazele infectării cu virusul SARS Cov-2.

• Faza virală, când virusul se înmulţeşte rapid în sistemul respirator. Simptomele sunt asemănătoare unei răceli şi dispar spontan în 6-10 zile, la 80% dintre pacienţi.
• Pentru ceilalţi 20% dintre pacienţi apare faza pulmonară. Se dezvoltă o pneumonie specifică, ambii plămâni sunt afectaţi şi intervine insuficienţa respiratorie.
• În jur de 10% dintre pacienţi dezvoltă o furtună de citokine, un răspuns inflamator al sistemului imunutar necontrolat, care duce la o fază severă a bolii şi o stare critică, urmată uneori de deces.

Care este adevăratul ucigaş în COVID-19?

Medicii spanioli au observat că nu o încărcătură virală mare duce la deces, ci sindromul furtunilor de citokine.

Furtuna de citokine este o problemă cu care ne confruntăm adesea la terapie intensivă, spune Rafael Manez, şeful secţiei de ATI de la Spitalul Bellvitge de lângă Barcelona. Aceasta poate fi declanşată de alte infecţii sau chiar anumite medicamente.

“Problema este că nu avem tratament nici pentru virus, nici pentru răspunsul inflamator. Avem doar tratamente de suport pentru a proteja organele vitale ale pacientului”, adaugă medicul. Doctorii folosesc ventilatoare sau medicamente pentru a controla tensiunea arterial sau corticosteroizi pentru a reduce inflamaţiile.

O altă pistă de tratament este folosirea medicamentelor pentru a bloca interleukina-6, o citokină inflamatorie produsă de sistemul imunitar. Furtunile de citokine au loc mereu în timpul sezonului de gripă, dar, din cauza ratei infectării crescute în cazul COVID-19, medicii au mai mulţi bolnavi decât pot trata.

Infecţionistul subliniază că există o nuanţă în afirmaţia că un sistem imunitar puternic luptă mai bine cu boala. El spune că e nevoie de un sistem imunitar echilibrat, nu puternic.

Roger Paredes face un studi clinic pe trei ani cu Remdesivir, dar spune că mecanismele furtunilor de citokine nu sunt foarte cunoscute.

Răspunsul inflamator este o reacţie naturală a sistemului imunitar. Este nevoie să fie remediată dauna celulară. La pneumonia normală, germenii afectează ţesutul pulmonar, iar sistemul imunitar generează un răspuns inflamator pentru a o stopa. Sistemul imunitar distruge anumite celule pentru a repara ţesutul afectat. În cazul coronavirusului însă, nu sunt trimise câteva celule, ci o mulţime de celule care generează un răspuns inflamator necontrolat, nu doar în plămâni, ci în întreg organismul.

Au fost cazuri de afectare renală, intestinală sau coronariană. Se crede că unii pacienţi cu dureri intense de cap ar putea avea encefalită (inflamaţia creierului).

Nu se ştie care sunt factorii care predispun pacienţii să dezvolte sindromul. Vârsta este importantă, cea mai mare parte a celor cu forme grave au peste 70 de ani. Oamenii de ştiinţă cred că genetica joacă un rol important în cazurile pacienţilor tineri care au sindromul.

Când, indiferent de vârstă, are loc o furtună de citokine, degradarea este rapidă şi este important să se identifice semnele precoce. Infecţionistul Rafael Manez spune că obezitatea creşte pericolul unui răspuns imunitar.

Medicii ATI spanioli au observat că virusul poate ataca sistemul nervos central. Mai mulţi bolnavi cu insuficienţă respiratorie nu simt lipsa oxigenului sau fac pneumonie. El crede că asta se întâmplă pentru că sistemul nervos nu reuşeşte să gestioneze respiraţia corect.

De asemenea, pierderea mirosului şi a gustului, raportate frecvent, ar putea fi, de asemnea, legate, de sistemul nervos central.

Medici din întreaga lume raportează cazuri de manifestări neurologice care sugerează că virusul poate afecta sistemul nervos central, apar cheaguri de sânge, ameţeală, confuzie sau convulsii. New York Timesc scrie că Spitalul din Brescia, din Italia, a deschis o secţie separate, NeuroCovid.

Şi la Wuhan, în China, epicentrul pandemiei a emis un raport în care arătat că 36,4% din cei 214 pacienţi au dezvoltat diferite grade de afectare neurologică. Şi celelalte coronavirusuri izbucnite, SARS şi MERS, au afectat sistemul nervos central. Toate studiile arată că aceste cazuri sunt rare, dar nu trebuie subestimate.

Ce se întâmplă cu bolnavii de COVID-19 după ce se vindecă?

Chiar dacă oamenii de ştiinţă lucrează, gradual, să înţeleagă mai bine boala, rămân multe neclarităţi în ceea ce priveşte viitorul pacienţilor care s-au vindecat, cum ar fi cât timp vor fi imuni şi efectele pe termen lung asupra organelor lor.

În Spania, pacienţii externaţi rămân încă două săptămâni în carantină la domiciliu, înainte de a fi testaţi din nou. Nu se ştie pentru cât timp aceşti pacienţi rămân un vector de transmitere pentru ceilalţi. Testele PCR nu au rezultate 100% sigure. Şi va depinde de testele de anticorpi în grupe mari de populaţie.

În timp ce multe guverne îşi pregătesc planurile de ieşire din izolare, Centrul European de Control şi Prevenire a Bolilor a avertizat că graba ar putea duce la o nouă explozie a cazurilor. Şi medicii spun că, în ciuda progreselor ştiinţifice, izolarea şi igiena sunt cele mai bune bariere pentru virus până în present.

“Nu ştiam nimic. Am crezut că nu se poate întâmpla cu toate lucrurile pe care le ştiam. Criza asta ne-a arătat cât de vulnerabili suntem”, a mai spus Dr. Rafael Manez.