Stâlpii Creaţiei reprezintă una dintre cele mai faimoase structuri din astronomie; aflată la aproximativ 6.000 de ani-lumină de Terra, această regiune din nebuloasa Vulturului a fost fotografiată pentru prima dată de către telescopul Hubble în anul 1995.
Recent, oamenii de ştiinţă de la NASA şi-au îndreptat atenţia către Stâlpi şi au analizat lumina infraroşie a acestora şi au descoperit că stelel care se formează din materialul acestora duc, în cele din urmă, la distrugerea acestei regiuni, notează Live Science.
Stâlpii ce se întind pe o distanţă de aproximativ cinci ani-lumină reprezintă un „incubator” de stele şi asta datorită norilor de hidrogen din interior. Astfel, sub acţiunea gravitaţiei, atomii de hidrogen se apropie tot mai mult, ceea ce cauzează o reacţie în lanţ: mai mulţi atomi de hidrogen se adună şi au o gravitate mai mare şi o gravitaţie mai mare înseamnă că tot mai mulţi atomi sunt atraşi către regiunea respectivă. Acest proces continuă până în punctul în care se formează o proto-stea, dacă aceasta continuă să acumuleze masă şi să îşi crească temperatura, atunci se vor declanşa reacţiile nucleare care alimentează chiar şi Soarele nostru.
Imaginile oferite de Hubble arată că vârful Stâlpilor reprezintă regiunea cea mai activă, în care se formează cele mai multe stele, această diferenţă a vitezei de formare a noilor stele este cea care dă forma specifică norilor de gaze din această regiune. Totuşi, Paul Scowen, cel care a condus operaţiunile de studiere a nebuloasei Vulturului explică faptul că aceşti nori sunt ionizaţi de către radiaţiile emise de către stele şi vânturile solare şi particulele împrăştie vârfurile Stâlpilor Creaţiei cu consecinţe greu de anticipat.
Citeşte şi:
Telescopul spaţial Hubble împlineşte 30 de ani de funcţionare – VIDEO
O stea în formare continuă să crească în ciuda predicţiilor făcute de către cercetători
Matrioska stelară: din rămăşiţele unei stele vechi s-a format o nouă stea