Diferenţele legate de măsurarea constantei Hubble s-ar putea datora ”bulei” în care se află Calea Lactee

În ultimii ani, astronomii şi cosmologii s-au confruntat cu o criză, diferitele metode folosite pentru a măsura viteza cu care Universul nostru se extinde oferind rezultate care erau diferite între ele, dar şi faţă de modelul standard. Unii au numit această situaţie „o criză a cosmologiei” şi au ajuns la concluzia că Universul este mai complex decât pot explica ei, fizicianul Lucas Lombriser, de la Universitatea Geneva, propune abordare diferită a acestei probleme. Mai exact, el teoretizează faptul că Calea Lactee se află într-o bulă, ceea ce ar distorsiona rezultatele, notează Science Alert.

Cercetătorii au la îndemână două metode prin care pot afla valoarea constantei Hubble: prin studierea radiaţiei cosmice de fundal sau prin măsurarea distanţei dintre Pământ şi anumite obiecte cosmice a căror luminozitate şi variabilitate este cunoscută. Studiile efectuate cu prima metodă arată că unele regiuni pot fi mai calde sau mai reci, asta în funcţie de modul în care Universul s-a extins sau s-a micşorat. De asemenea, studiile care au folosit această metodă au oferit o valoare de 67,4 kilometri pe secundă pe megaparsec.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Cea de a doua metodă, a studierii luminozităţii, permite astronomilor să calculeze distanţa faţă de acestea, dat fiind faptul că luminozitate scade odată cu distanţa. Aceste măsurători au oferit o valoare a constantei de expansiune de 72,8 kilometri pe secundă pe megaparsec.

Pentru a reduce diferenţele dintre rezultatele oferite de către cele două tipuri de măsurători, dr. Lombriser a propus ipoteza conform căreia Calea Lactee, galaxia în care ne aflăm, se află într-o bulă cu o densitate diferită faţă de cea a altor regiuni din Univers. El nu este primul fizician care să propună o astfel de teorie, dar este primul care a propus şi un set de ecuaţii care să descrie modul în care arată şi funcţionează aceasta. Astfel, el a calculat că dacă această bulă s-ar întinde pe 250 de milioane de ani-lumină şi ar avea jumătate din densitatea spaţiului din jur atunci măsurătorile constantei Hubble cu ajutorul radiaţiilor de fundal şi al luminozităţii ar coincide.

Studiul a fost publicat în Physics Letters B.

Citeşte şi:

Criză în cosmologie. Universul se extinde mai repede decât arată modelele teoretice

Universul este sferic, susţine un studiu recent