Bacteriile intestinale pot creşte eficienţa tratamentelor împotriva cancerului

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Texas şi Universitatea Chicago au desfăşurat un studiu pe şoareci în care au observat interacţiunile dintre bacteriile microbiomului şi tumorile canceroase şi au ajuns la concluzia că acestea pot îmbunătăţi efectele imunoterapiei, notează Medicalxpress.

Cercetătorii au aflat că pacienţii bolnavi de cancer care sunt supuşi imunoterapiei CD47, un tratament împotriva mai multor forme de cancer, şi cărora li se administrează bifidobacterii, prezintă rezultate mai bune. CD47 este o proteină care apare pe suprafaţa multor tipuri de celule canceroase şi dezactivarea acesteia permite sistemului imunitar să atace şi să distrugă tumorilor. Totuşi, deşi teoretic, oamenii de ştiinţă au identificat o modalitate prin care pot identifca şi distruge un număr mare de tipuri de celule canceroase, testele clinice efectuate pe şoareci arată că rezultate confuze: în unele cazuri CD47 se dovedeşte eficientă, în timp ce în alte cazuri nu.

Pornind de la această observaţie, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că trebuie luaţi în calcul mai mulţi factori care influenţează eficienţa CD47, printre aceştia şi microbiomul. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că rezultatele obţinute de şoricei depind de tipurile de bacterii care se află în intestinele acestora. Astfel, dacă medicamentele adminsitrate duceau la dispariţia unei proporţii importante a microbiomului, tratamentul cu CD47 avea şanse mici să fie eficiente. Totuşi, în cazul în care şoriceilor li se administrau bifidobacterii aceştia prezentau rezultate mult mai bune.

„Studiul nostru demonstrează că un membru specific al populaţiei microbiene intestinale îmbunătăţeşte eficacitatea anti-tumorală a CD47 prin colonizarea tumorii. Administrarea unor specii bacteriene specifice sau a progeniilor lor proiectate poate fi o strategie nouă şi eficientă de a modula diverse imunoterapii anti-tumorale”, explică dr. Yang-Xin Fu de la Universitatea Texas.

Studiul a fost publicat în Journal of Experimental Medicine.

Citeşte şi: