Un pulsar din apropierea Pământului ar putea fi responsabil pentru antimateria din Sistemul Solar

O echipă de cercetători, condusă de către dr. Mattia Di Mauro, atrofizician al Universitatea Catolică din America şi al Centrului de Zbor Spaţial Goddard din Greenbelt, Maryland, a descoperit în proximitatea cosmică a Pământului, 800 de ani-lumină, un pulsar care străluceşte foarte puternic în spectrul razelor gama şi, de asemenea, ar putea fi sursa cantităţii neobişnuit de mari de pozitroni din sistemul nostru solar, notează Science Alert.

„Analiza noastră sugerează că acest pulsar ar putea fi responsabil pentru un mister vechi de zeci ani despre motivul pentru care un tip de particule cosmice este neobişnuit de abundent în apropierea Pământului”, explică dr. Di Mauro.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Acest pulsar, botezat Geminga, se află în constelaţia Gemenilor şi s-a format în urmă cu 300.000 de ani. Steaua neutronică din centrul acestuia este astfel orientată către Pământ încât instrumentele care captează spectrul razele gama îl pot identifica cu uşurinţă. În mod natural, datorită câmpului magnetic extrem de puternic, pulsarii sunt înconjuraţi de un nor de electroni şi pozitroni, particule asemănătoare, dar care au sarcină electrică şi spin opus. Acest câmp atrage particulele către suprafaţa stelei şi le accelează la o viteză apropiată de cea a luminii.

Datorită naturii lor duale, particulă şi undă, originea electronilor şi a protonilor care sunt acelaraţi de către pulsari şi care ajung să se lovească de câmpul magnetic al planetei noastre este greu de stabilit. Folosind observaţiile de la mai multe telescoape, cercetătorii au stabilit că norul de particule din jurul plusarului Geminga este sursa pozitronilor cu un nivel ridicat de energie.

„Pentru a studia aura pulsarului, a trebuit să excludem toate celelalte surse de raze gama, inclusiv lumina difuză produsă de coliziunile razelor cosmice cu norii de gaz interstelari. Am analizat datele folosind 10 modele diferite de emisie interstelară”, explică dr. Silvia Marconi, membră a echipei din spatele acestui studiu.

Studiul a fost publicat în Physical Review D.

Citeşte şi: